Vacek – proză de Marian Ilea (II)

În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!

În Piaţa de Fân din Medio Monte se deschisese bodega lui Brach şi Grüntag. În luna aprilie. Consiliul Orăşenesc îşi dăduse aprobarea. La capătul de est al pieţei. Înspre Episcopia lui Kollowitch. Domnii Desideriu Brach, un slăbănog plin de negi maronii, şi Mauriţiu Grüntag, un grăsan cu picioare scurte şi cu uitătura poncişă. Ajunseseră comer‑ cianţi în oraş după treizeci de ani de transportat băuturi spirtoase cu camionul. De la Bhorod‑Urgvar până în Piaţa Centrală din Kosice. Brach şofa. Grüntag moţăia. Noaptea de 4 februarie. La intrarea în Kosice. Trecuseră pe lângă un grup de oameni ce se întorceau de la cârciumă. Fără faruri. Încasaseră o bătaie exemplară. „Ne‑aţi peri- clitat viaţa”, urlaseră beţivanii împleticindu‑se.

„Am avut mare noroc că nu i‑am strivit de camion ca pe nişte biete muşte”, zisese Brach.

„Ba norocul lor a fost ăla mai robust, cu palma grea, Desideriu.

Ce‑am încasat, am meritat” zisese Grüntag.

„Ai dreptate, Mauriţiu, ăla i‑a aruncat pe toţi la o parte, ca să pu- tem scăpa noi cu binişorul”, zisese Brach.

„Pentru noi a fost o lecţie binemeritată, domnule”, încheiase dis- cuţia Grüntag.

La Brach şi Grüntag se serveau în fiecare zi: mezeluri, mititei, fripturi, fleici de oaie, brânzeturi şi tot felul de fructe. Vinurile erau curate, aduse de la Tokai, lichiorurile şi ţuicile erau ieftine. Locuito- rii de pe Malinovski numiseră localul bodegă. Era deschis de la cinci dimineaţa şi se închidea la o jumătate de oră după miezul nopţii. Servirea promptă, curăţenie fără cusur. Pe terasa din faţă, domnul Grüntag servea cafeaua de dimineaţă pentru domnii consilieri muni‑ cipali, pentru domnul şef al poliţiei din Medio Monte şi, în mod cu totul excepţional, pentru domnul croitor Ferenc Rakoşi, numai dacă era însoţit de către domnul Vacek Iaroslav Syrovy.

Bodega lui Brach şi Grüntag intermedia numeroase afaceri pentru comercianţii ce‑şi aveau prăvăliile pe bulevardul Ferdinand.

Brach vorbea româneşte şi nemţeşte. Grüntag o sfărma pe ungu- reşte şi italieneşte.

Domnul croitor Ferenc Rakoşi se aşezase pe un scaun din tablă găurită, dat cu vopsea albă. Îl avea alături pe şeful poliţiei, domnul Vacek Iaroslav Syrovy.

„Mişcă din fundul ăla gros, domnule Grüntag, că mi se închid pleoapele de oboseală”, zice Vacek Syrovy.

„Vine, domnule Vacek”, zice Mauriţiu Grüntag apropiindu‑se cu tava de lemn de nuc pe care abureau cafelele.

Orele opt ale dimineţii. De pe terasă se vedea Cartierul Pianul de Sus.

„Aproape că poţi privi mutrele lor de nemernici, domnule Vacek. Indivizi ca ăştia de sus n‑am văzut nicăierea, domnule. Bat toba pe la toate porţile, nu plătesc niciodată lucrările făcute, ascund prin zgo- mot şi îndrăzneală sărăcia minţii lor. Ăştia toţi drumeţesc în taină, pe cărările dosnice pe care le năpădesc, spre ţinte certate cu drepta- tea şi legea, domnule Vacek”, zice înfuriat Rakoşi.

„Sunt fel de fel de oameni în lumea asta mare şi păcătoasă, dom- nule Rakoşi. Dacă doreşti să depui o reclamaţie, putem să o cercetăm. Mi‑o scrii chiar aici! Ţi‑o dictez personal! Grüntag, adu‑ne o foaie albă de hârtie şi un toc. Scrie, domnule Rakoşi! Aşa: Domnule şef, adică Fönök ur, subsemnatul, adică Alulirott, locuitor în Medio Monte, adică Mediomonte lakos, cu onoare vă rog adică tiszteletel Kerem, pe baza documentelor adică az idecsatolt okmanyok alapjan, să binevoiţi a ordona, adică elrendelai szivestkesjek, o anchetă severă, adică szigoru viszgalatot. În cauza respectivă, adică az iletö ügyben. Acuma treci cauza detailat şi semnezi, domnule!”, zice Vacek Syrovy sorbind lacom lichidul călduţ de culoarea tăciunelui.

„Şi pentru toate câte se întâmplă numai episcopul ăsta nou e vi- novatul. Cine le‑a dat nas? Cine le‑a căutat în coarne? La fiecare slujbă duminicală, domnule Vacek. Kollowitch şi ideile lui despre viaţă. Când s‑a întors din altar către toată negustorimea şi a spus cu vocea aia piţigăiată că ăla de ne‑a dat averile vrea samă de la noi şi că ne tremură nădragii că ne vom pierde banii şi despre suflet n‑avem nimic a zice. Şi când i‑am interzis să mai rostească în sfântul altar cuvântul nădrag că m‑am simţit ofensat, m‑a tras deoparte şi mi‑a şoptit: „Epi- scopul e interpretul fiinţei divine, Ferencz”. Auzi, domnule Vacek, adică Kollowitch e interpretul şi Rakoşi e prostul care trebuie să lucreze gratis pentru ăia din Pianul de Sus”, zice croitorul Rakoşi, pregă- tindu‑se să scrie în detaliu fiecare aspect al cauzei pe care i‑o solicitase domnul Vacek.

Va urma…)