Revista online „Orizonturi Mureșene” Filiala Mureș a Ligii Scriitorilor din România a fost concepută din dorința de a susține și promova literatura. În cuprinsul acesteia a fost publicat proaspătul poem „Reminescențe Estetice ale Frumosului”, care aparține apreciatului nostru scriitor maramureșean, Valentin Lupea. După o viață petrecută la catedră, ca profesor de limba și literatura română, cu peste zece volume publicate, Valentin Lupea continuă să scrie și să ducă o muncă tenace și asiduă pe tărâmul documentării și cercetării.
REMINISCENȚE ESTETICE ALE FRUMOSULUI
„Fi-va oare frumosul, ca şi concept de viață,
tot ceea ce poate să-mplinească bine
rostul nostru propriu aici, pe pământ,
devenind o funcție îndeplinită cu succes?
Fi-va oare frumosul acel ceva prielnic
din prefigurarea incipientă a tezei platonice,
conform căreia frumosul este binele?
Dacă frumosul este cauza binelui,
binele şi frumosul ar trebui
să se deosebească, în aceeaşi măsură
în care autorul se deosebeşte de opera sa.
În consecință, frumosul ar trebui
să difere de bine, ca o necesitate,
devenind un nou bine.
Fi-va oare plăcerea acel termen definitoriu al frumosului, definind frumosul
drept ceea ce ne produce plăcere,
prin intermediul auzului şi al văzului?
În cazul acesta vom fi nevoiți
să limităm nobilul şi plăcutul, la senzual,
iar plăcerea ca atare,
la diferențierea dintre cele două canale,
văzut şi auzit, adică la praf şi vorbe deşarte,
pentru că atunci, când ajunge-vom la bine,
nu ne vom mulțumi niciodată
să-i posedăm doar aparența,
cu toții căuta-vom din plin realitatea.
Aşadar, căutarea intelectuală a binelui, adică filosofia,
reprezintă acea modalitate specific umană,
a universalei năzuințe,
către existența esențială.
Dar pentru că omului este
un conglomerat din trup şi suflet,
care tinde şi-ntr-o parte şi-n alta, semnificația strădaniei sale,
în ceea ce priveşte locul său în natură,
devine destul de ambiguă.
Astfel, prin filosofie, vom putea ajunge
la smulgerea sufletului
din locaşul său corporal,
ceea ce-ar putea-nsemna
drept o murire în viață,
dar şi-o înflorire a vieții însăşi,
drept o sublimare a acelei puteri divine
care-mpinge inimile-ndrăgostiților
una spre alta, ca o chemare magnetică, umplându-le cu dorințe febrile
şi cu entuziasm, făcându-le să pulseze
în cântecul poetului,
mişcându-i până la lacrimi,
pe el şi pe cititori,
simțiri ṣi trăiri ce pot fi însumate,
într-un singur cuvânt – EROS,
zeu al iubirii în mitologia greacă,
dar şi termen utilizabil
în psihocritica literară,
pentru simbolizarea dorinței erotice
cu manifestările ei sublimate,
acea dragoste senzuală,
motiv erotic în literatură
şi-n artele siderale”
