Titu Doroș, avocatul din Ocna-Șugatag care a pregătit Marea Unire și a condus Consiliul Național Român din Sighet

La 14 octombrie 1879, în Ocna-Șugatag se năștea Titu Doroș, unul dintre intelectualii implicați în organizarea politică a românilor maramureșeni în anul 1918, avocatul care avea să conducă Consiliul Național Român Cercual Sighet și să participe la pregătirea reprezentării Maramureșului la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

Într-un proces-verbal întocmit la Sat-Slatina, în 27 noiembrie 1918, numele său apare în dreptul unei responsabilități importante: președintele adunării electorale a cercului Sighet. Era una dintre întrunirile prin care românii își desemnau reprezentanții pentru Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, într-un moment în care destrămarea Imperiului Austro-Ungar deschidea perspectiva unor transformări politice fundamentale. Pentru Titu Doroș, implicarea în evenimentele din noiembrie 1918 venea după aproape două decenii de activitate profesională, culturală și civică, desfășurată într-un Maramureș în care intelectualitatea românească își construia treptat propriile forme de organizare.

Născut în familia preotului greco-catolic Ioan Doroș, devenit ulterior protopop, și a Rozaliei Bud, sora lui Tit Bud vicarul greco-catolic al Maramureșului (născut tot într-o zi de 14 octombrie), Titu Doroș a crescut într-un mediu în care educația, viața confesională și cultura românească ocupau un loc important. Înregistrarea nașterii sale, la 14 octombrie 1879, sub numele de Titu Dorosiu, se păstrează în Colecția Matricole Confesionale a Arhivelor Naționale Maramureș, constituind un reper documentar esențial pentru stabilirea datelor sale biografice.

Titu Doroș al doilea din dreapta – familia preotului Ioan Doroș

A urmat școala primară în localitatea natală, continuându-și studiile la Oradea și Beiuș, unde a absolvit liceul în 1898. Pregătirea juridică l-a purtat la Sighet și Cluj, obținând doctoratul în drept la Universitatea „Ferencz József”, în 1903. După promovarea examenului de avocat, în 1907, și-a început activitatea profesională la Sighet, oraș de care avea să rămână legat pentru tot restul vieții.

În anii premergători Primului Război Mondial, Titu Doroș s-a implicat în inițiativele prin care românii maramureșeni urmăreau să-și consolideze instituțiile economice și culturale. A susținut dezvoltarea Institutului de Credit și Economii „Maramureșana” și a contribuit, alături de Vasile Chindriș și Ioan de Kovats, la constituirea despărțământului ASTRA din Sighet, în februarie 1914. Asemenea inițiative aveau o însemnătate care depășea scopurile lor imediate. Instituțiile bancare, asociațiile culturale și școlile reprezentau mijloace importante prin care comunitatea românească își putea sprijini dezvoltarea și afirma identitatea într-un context politic marcat de dificultăți și de politicile de maghiarizare. Când războiul se apropia de sfârșit, iar structurile politice ale monarhiei austro-ungare începeau să se destrame, această experiență de organizare avea să devină deosebit de importantă.

La 11 noiembrie 1918, Titu Doroș se număra printre semnatarii apelului prin care membrii provizorii ai Sfatului Național Român al Comitatului Maramureș chemau comunitățile românești să participe, prin reprezentanții lor, la constituirea consiliului național. Era începutul unui proces prin care voința politică a românilor maramureșeni căpăta forme instituționale. Un document administrativ din 21 noiembrie 1918, adresat avocatului Titu Doroș, face referire la măsurile pentru asigurarea ordinii publice în timpul adunării programate pentru ziua următoare. Prezența numelui său în această corespondență confirmă participarea directă la pregătirea evenimentului.

La 22 noiembrie 1918, Sighetul a găzduit o mare adunare națională românească. Potrivit protocolului întocmit atunci, au fost prezenți aproximativ 5.000 de oameni și 300 de fruntași și reprezentanți ai comunelor din cercurile administrative Vișeu, Iza, Șugatag și Sighet. Adunarea a fost deschisă de preotul Simeon Balea din Săpânța, iar Titu Doroș a prezentat propunerile conferinței pregătitoare. În urma hotărârilor adoptate s-a constituit Consiliul Național Român Comitatens al Maramureșului, avându-l ca președinte pe avocatul Vasile Chindriș. Titu Doroș a fost ales membru al acestui organism și a îndeplinit funcția de președinte al Consiliului Național Român Cercual Sighet. Erau două structuri distincte, cea comitatensă având o reprezentare teritorială mai largă, în timp ce consiliul cercual coordona organizarea politică la nivelul cercului Sighet.

Un alt moment important al activității sale este documentat la 27 noiembrie 1918. În acea zi, la Sat-Slatina, Titu Doroș a prezidat adunarea electorală care i-a desemnat pe cei cinci delegați ai cercului Sighet, împuterniciți să participe cu drept de vot la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Printre cei aleși s-au aflat Ilie Filip din Apșa de Jos și Mihai Dan din Apșa de Mijloc, reprezentanți ai comunităților românești de pe malul drept al Tisei. Participarea acestor localități este semnificativă pentru înțelegerea configurației istorice a Maramureșului, care cuprindea atunci teritorii situate pe ambele maluri ale râului. Procesul-verbal și credenționalul întocmite cu acel prilej îi păstrează numele și semnătura. Sunt mărturii concrete despre rolul său în organizarea reprezentării politice, dincolo de evocările aniversare și de aprecierile formulate ulterior.

După Marea Unire, Titu Doroș și-a continuat activitatea în viața publică maramureșeană. S-a implicat în redactarea ziarului „Sfatul”, scos de C.N.R.C. Maramureș la Sighet, primul ziar în limba românã de aici. Primul numãr a apãrut în 7 decembrie 1918, la câteva zile de la actul Marii Uniri, iar ultimul în 19 decembrie 1919. A semnat articole dedicate educației, culturii și problemelor economice ale comunității. A participat la organizarea alegerilor pentru primul Parlament al României Mari, iar între 1919 și 1926 a predat istorie civică la Liceul „Dragoș-Vodă” din Sighet, în calitate de profesor auxiliar. În noiembrie 1920 a fost numit jurisconsult al orașului, continuând să îndeplinească și alte responsabilități administrative. În anii 1926–1927 a ocupat funcția de prefect al județului Maramureș, una dintre cele mai importante responsabilități publice ale carierei sale.

Dr. Titu Doroș s-a stins din viață la Sighet, în 3 iulie 1934, la vârsta de doar 54 de ani.

La 147 de ani de la nașterea sa, documentele istorice readuc în atenție destinul unui intelectual a cărui contribuție nu poate fi desprinsă de activitatea întregii generații care a pregătit Marea Unire. Alături de Vasile Chindriș, Ilie Lazăr, Ioan Bilțiu-Dăncuș și de ceilalți reprezentanți ai mișcării naționale românești din Maramureș, Titu Doroș a participat la construirea instituțiilor și la organizarea politică a comunităților într-un moment hotărâtor al istoriei.

Între înregistrarea nașterii sale într-un registru confesional de la Ocna-Șugatag și semnătura așezată pe documentele electorale din noiembrie 1918 se desfășoară biografia unui om care a înțeles că marile idealuri istorice au nevoie, pentru a deveni realitate, și de o îndelungată muncă de organizare, de instituții și de responsabilitate publică.

Surse documentare și Foto: Articolul a fost realizat pe baza documentelor și cercetărilor publicate de Arhivele Naționale – Serviciul Județean Maramureș, a volumelor „Contemporani cu Marea Unire de la 1 Decembrie 1918”, „100 de personalități maramureșene care au făcut istorie” și „Unirea Maramureșului cu Țara. Mărturii documentare 1918–1919”, precum și a studiilor istorice semnate de Ion M. Botoș, Klara Guseth și Marius Uglea.

Vasile Petrovan

Citește și:

Povestea lui Bartolomeu Dragfi, descendentul Drăgoșeștilor maramureșeni