Theodor Aman s-a născut pe 20 martie 1831, în Câmpulung-Muscel, județul Argeș, într-o familie cu origini armenești și grecești. De mic, a manifestat un talent deosebit pentru desen și pictură, motiv pentru care a fost îndrumat spre studii artistice. Potrivit Wikipedia, a urmat cursurile Colegiului „Sfântul Sava” din București, unde a fost elevul lui Constantin Lecca și Carol Wallenstein. Mai târziu, și-a desăvârșit educația artistică la Paris, unde a studiat la École des Beaux-Arts, lucrând în atelierele renumiților pictori Michel Martin Drolling și François-Édouard Picot.
După ce s-a întors în țară, Aman a devenit unul dintre cei mai importanți promotori ai artei academice în România, având un rol esențial în dezvoltarea învățământului artistic. În 1864, împreună cu Gheorghe Tattarescu, a fondat prima Școală de Arte Frumoase din București, instituție care a stat la baza Academiei Naționale de Artă de mai târziu. Tot în acea perioadă, a fost numit director al școlii și a predat timp de mai multe decenii, influențând generații întregi de artiști.
Aman este cunoscut pentru picturile sale de mari dimensiuni, majoritatea având tematică istorică și naționalistă. Printre cele mai cunoscute lucrări se numără Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, Bătălia de la Călugăreni, Proclamarea Unirii și Tudor Vladimirescu la Cotroceni. Picturile sale evocă momente esențiale din istoria României și sunt caracterizate printr-un stil academic, atenție la detalii și o paletă cromatică echilibrată.
Pe lângă pictură, Theodor Aman a fost și unul dintre primii gravori români, realizând lucrări de mare finețe în tehnica acvaforte. De asemenea, a fost pasionat de portretistică și scene de viață cotidiană, reușind să surprindă cu măiestrie atmosfera epocii.
În 1908, la aproape două decenii după moartea sa, casa în care a trăit și a creat a fost transformată în Muzeul Theodor Aman, unul dintre cele mai vechi muzee de artă din București, unde sunt expuse o parte semnificativă dintre lucrările sale.
Theodor Aman s-a stins din viață pe 19 august 1891, la București, lăsând în urmă o moștenire artistică valoroasă și o contribuție fundamentală la dezvoltarea artei plastice românești.
Vasile Petrovan
