Zilele trecute, Dr. Ioan Marchiș a lansat cartea „Simbolica vaselor funerare din cultura Suciu de Sus și Lăpuș”.
Prof. Vasile Leschian își arată aprecierea față de autor și față de această carte despre care spune că este rară, aproape singulară în spațiul științific românesc.
Redăm mai jos comentariul integral:
„Stimate Dr. IOAN Marchiș! Iubite amice! La invitația Ta voi raspunde „prezent „! Te felicit pentru noua ieșire în public a cărții tale! După cinci analiști, specialiști etnografi invitați ca Rostitori, ar fi, poate, puține de adăugat! Azi, cu o zi înainte, am avantajul de a nu-i fi ascultat. În consecință îmi iau libertatea de a emite, de a avansa, pentru Tine, câteva idei.
Dacă ar fi să răspund la întrebarea ce anume ar trebui să țină trează atenția cititorului avizat sau a celui profan privitor la SIMBOLICA VASELOR FUNERARE … din arealul la care faci referire…(adică referitor la ANSAMBLUL SIMBOLURILOR specifice Culturii SUCIU DE SUS, în care rațiunile și raporturile dintre acestea sunt înlocuite prin SEMNE convenționale), atunci aș îndrăzni să spun că interesul se circumscrie IDEII de BAZĂ a lucrării tale, și anume aceea a plonjării autorului (ca într-un corn al abundenței, precum o face în CUVÂNT, descoperindu-i sensurile filosoful și eseistul Constantin Noica, vezi, „Cuvânt împreună despre rostirea românească”!), a plonjării, zic, înspre descifrarea, cu mijloace științifice, și punerea în evidență a unor aspecte ce țin de obârșia lucrurilor din viața unei comunități, de viața unui popor!
Cum imensitatea trăirilor vieții nu poate fi cuprinsă și transmisă în integralitate, stră-stră-strămoșii au găsit formula unui limbaj esențializat, concentrat, a unui ALFABET al semnelor, al multitudinii de semne ce transmit O POVESTE, din care până la noi conținutul s-a diluat, s-a pierdut, rămânând doar un sâmbure de adevăr al ei! Așa s-au născut MITURILE, CREDINȚELE și unele PRACTICI TRADIȚIONALE! Prin semnele încrustate în obiectele utile din habitatul lor ei ne-au transmis și mirarea în fața fenomenelor și trăirilor, și-au etalat trăirile sufletului, credința în minunățiile nedescifrate al Naturii terestre și a celei cosmice. Ioan Marchiș, născut și crescut în pruncie în satul maramureșean, adică în VEȘNICIA , născută și păstrată aici, a fost încojurat de multitudinea de frumuseți ale unor semne străvechi de civilizație, scrise, desenate si desemnate pentru a infrumuseța Viața.
Ele sunt încă vizibil încrustate pe leagănul purtat de mamele tinere pe umăr, iar în mână fusul de tors. Pe cele mai multe e semnul simbolic al Soarelui, al luminii dătătoare de viață, de lumină, de speranță, iar pe fusul unicat, cu țurgalăi cu o îmbinare meșteșugită cum nu mai găsești nicăieri în Lume! … și apoi ce suplețe spre infinit, înstruțată, sculptată ce prevestește Coloana Infinită a lui Brâncuși!
Semne erau și în alternanța de culori de pe țoluri și cergi, pe covoarele nemuritoare vopsite în culori vegetale, pe lăzile de zestre, pe ceramica casnică, pe lingurile de lemn , pe trăistuța cu abecedarul luată pe după gât spre Școală, și… pe câte altele, până la Porțile și portițele de lemn împodobite cu semne ale unor simboluri (azi descifrate și etalate spre mirarea celor venetici (zânituri!) ce le trec pragul. Să reținem faptul că porțile maramureșenilor se deschid spre interior ca semn grăitor al OSPEȚIEI. Sunt deschideri spre CETATEA autarhică în care viețuiesc și se simt ocrotiți!
Lui IOAN MARCHIȘ toate acestea, până a nu fi școlit, i se păreau normale! Abia pătrunzând în Lume și cu osebire în Lumea artelor, a îceput să le vadă altfel, să le CITEASCĂ, să le descifreze înțelesurile, adică marea lor varietate și totuși repetabile prin circulație și în alte spatii ale lumii large! A devenit un OBSERVATOR cu o sensibilitate de seismograf, le-a desenat, le-a intuit frumusețea, le-a comparat, le-a descompus și recompus, le-a anlizat, ajungând la aserțiuni și concluzii personale, verificabile, prin asociere și comparabile și prin scrierile unor savanți antopologi și etnologi de pe toate continentele (din câți cunosc eu, cei mai numeroși sunt de origine germană, engleză, franceză, americană și rusească!). Lor li s-au adăugat Călători deveniți celebri, misionari religioși, aventurieri, exploratori s.a.
Din Cartea lui I. Marchiș observăm că nu uită nume de români celebri în domeniu! IOAN MARCHIȘ ne transmite, după analize argumentate, faptul că Fenomenul Culturii și Simbolica vaselor funerare de la SUCIU DE SUS, din ȚARA Lăpușului nu sunt SINGULARE, deși în multe privințe UNICAT, ci se integrează în marea moștenire venită spre noi în felurite chipuri din toate continentele și spațiile locuite de-a lungul mileniilor de către oameni! Livresc a „călătorit” prin alte civilizații, într-un dialog, axat pe aceeași temă, cu antopologi și etnologi, din Europa spre Orientul Apropiat, spre Asia și Orientul Îndepărtat, prin Beringia siberiană, însoțind migratori prin Pasul Bering, spre Americi, până În Țara de Foc, sau Anzi, spre Africa, iar apoi întorcându-se Acasă!
A căutat și decoperit Lumea ARHETIPURILOR! La acaparat Lumea ÎNCEPUTURILOR, până la ZEIȚA MAMĂ (MUMĂ), pe care o vede întuchipată aievea, îi conturează portretul nemuritor, i se închină și o venerează! Îmi place să cred că Ion Marchiș cunoaște concepția țărănească românească, conform căreia nu este nimic pe lume să nu aibă O MUMĂ, O Maică !!! Noțiune sinonimă cu OBÂRȘIE (origine) = aceeași zeiță-fată-fecioară, zeiță- maică, zeiță- femeie, care apare în ciclul Naturii, în ipostazele anotimpurilor. E străvechea divinitate feminină, una din care fac parte mai multe maici, precum Maica Codrului (Muma Pădurii ), sfânta Duminică, Sfânta Vineri și celelalte sfinte ale zilelor săptămânii, Muma Dochia s.a., alcătuind o întreagă tipologie magică și, mai pe urmă, religioasă! (Aș pute a glosa încă, dar… ). DAR, un lucru esențial mai rețin și îl evidențiez! SIMBOLICA… lui Ioan Marchiș e o carte RARĂ, aproape singulară în spațiul științific românesc, stând alături cu onoare în același raft cu ale marilor cercetători ai fenomenului dion toate timpurile și de pe toate continentele! De asemenea, de acum, numele românului IOAN MARCHIȘ se înscrie în Bibliografia de specialitate a Lumii!”, scrie prof. Vasile Leschian.
