Vasile Grigore Latiș a fost un poet, etnolog, folclorist, filozof, antropolog și profesor universitar, născut în satul Cufoaia, judeţul Maramureş. A fost educat şi impregnat de bogăţia tradiţiilor nealterate şi la fel de bogate ale provinciei româneşti în care a vieţuit şi de care nu s-a despărţit, decât cu rarele excepţii ale studiilor. Părinții, Ioan și Zamfira au fost agricultori, de religie greco-catolică. Urmează cursurile școlii primare în satul natal, Școala gimnazială la Târgu Lăpuș, Șoala Normală de la Gherla, pregătindu-se pentru a fi învățător. Va studia apoi la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (unde îl are coleg de an pe criticul Gheorghe Grigurcu), la specializarea limba și literatura română, pe care o va absolvi în anul 1958. Ulterior va urma și studii de limbi clasice (greacă și latină), la Universitatea București, însă, fără a le finaliza, prin obținerea unei licențe. După terminarea studiilor universitare, va activa mai bine de trei decenii ca profesor de limba și literatura română, la Liceul Teoretic din Târgu-Lãpuș. Între anii 1991-1992 va îndeplini funcția de inspector școlar general, la Inspectoratul Școlar al județului Maramureș. Între anii 1992-1998 este conferențiar universitar la Universitatea de Nord Baia Mare.
A fost un îndrumător al generațiilor tinere în domeniul educației și culturii. A publicat în două ediţii volumul de referinţă “Păstoritul în munţii Maramureşului”, cea de-a doua fiind realizată la Editura Proema în anul 2000. Poetul Vasile Grigore Latiş a iubit, şi a respectat cu toată ființa sa, mentalitatea sănătoasă a oamenilor din jurul lui. S-a hrănit din bogăţia şi frumuseţea obiceiurilor, tradiţiilor şi artei populare cărora avea să le dedice valoroase lucrări referenţiale de etnografie şi folclor şi care i-au definit concepţia estetică şi identitatea poetică.
Ne-a lăsat o mare colecție de poezii: “Odihnă rostitoare”, Editura Proema, 1996 • “Versuri de apropiere”, Editura Proema, 1998 • “Cântecele Diotimei”, Editura Proema, 1999 • “Socrate plânge după Diotima”, Editura Proema, 1999 • “Cântece fără cuvinte” Editura Proema, 2000 • “Versuri de purificare”, Editura Proema, 2001 • “Dreptele tăceri ale cuvântului” Editura Proema, 2002 • “Versuri premergătoare” Editura Proema, 2003 • “Antistrofe”, Editura Proema, 2004 • “Urme de paşi pe zăpadă”, Editura Mănăstirii Rohia, 2005 • “Cântece pentru devenire” Editura Mănăstirii Rohia, 2006 “Variaţiuni pe aceaşi temă”, Editura Mănăstirii Rohia, 2006 • “Cântecul băiatului nenăscut”, Editura Galaxia, 2007 • “Cartea inocenţei”, Editura Grinda 2011.
Prietenii l-au perceput drept un ins special, înțelept și „hăruit”. Cărțile lui Latiș par scrise „dintr-o suflare”, o succesiune unitară de producții lirice mature, târzii, aparținând, convențional, aceleiași vârste de creație. Există în poezia lui Latiș sugestii multiple ale inițierii prin cuvânt, ale accesului într-un teritoriu al înțelepciunii, al tainelor și al revelației, al apropierii de alcătuiri imuabile și de adevăruri esențiale. Asistăm în lirica lui Latiș la un spectacol al eului aflat în permanență, într-un proces de statuare și de căutare de sine.
Se stinge din viață în data de 28 august 2007 și este înmormântat în Cimitirul Greco-Catolic al orașului Târgu-Lăpuș. Casa de Cultură din Târgu Lăpuș îi poartă numele.
Sursa: 100 de personalități maramureșene care au făcut istorie
Lăcrimioara ZOTA
