Elena Pop Hossu-Longin s-a născut pe 26 noiembrie 1862, la Băsești, comitatul Sălaj, fiind fiica politicianului George Pop de Băsești și a Mariei, născută Loșonți. Elena a fost militantă pentru emanciparea femeilor din Transilvania. După studiile primare făcute la Cluj, Elena Pop este trimisă de tatăl său, în 1873, să studieze la Colegiul „Santa Maria” din Budapesta. În paralel, a luat lecţii de lingvistică, muzică şi a urmat cursuri practice economice. Elena Hossu-Longin a fost membră fondatoare a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene (RFRS), ce avea ca motto: „Înaintarea învăţământului poporal şi a industriei de casă cu deosebită privire la sexul femeiesc din comitatul Sălajului” (1880).
În 1882, Elena s-a căsătorit cu avocatul Francisc Hossu-Longin, stabilindu-se la Deva, unde, alături de fruntaşele hunedorene, pune bazele Reuniunii Femeilor Române Hunedorene (1886), pe care o va conduce din 1895 până în 1919, „o punte de aur, care să lege în uniune intimă femeia societăţii inteligente cu fiica din popor a unuia şi aceluiaşi neam”. Sub auspiciile acestei asociaţii au fost organizate cursuri de cusut, croitorie, dantelărie, ţesut, sculptură şi olărit. „În aceste clipe mari şi sfinte să uităm trecutul plin de jale şi suferinţe, să uităm sbuciumul sufletelor noastre, să uităm toată urgia de veacuri răbdată şi să ne înălţăm inimile pline de sfânta bucurie către Naţiunea Română, care astăzi prăznuieşte învierea sa la viaţa liberă şi naţională. Din jalea voastră a răsărit minunea mântuirii noastre. Ne închinăm ţie, măreaţă adunare, şi steagului tău sfânt, care e simbolul unirii tuturor Românilor”.
La patru ani de la moartea tatălui său, Elena ridică un monument în cinstea lui, la Băseşti , în 6 mai1923, eveniment la care participă 20.000 de români, printre care președintele PNR Iuliu Maniu, miniștrii Vintilă Brătianu și Traian Moșoiu, înalte fețe bisericești cum ar fi Mitropolitul Blajului Vasile Suciu și Episcopul Gherlei Iuliu Hossu, oameni politici și de cultură, Valeriu Braniște, Teodor Mihaly, Octavian Goga; Regimentul 17 Vânători de la Zalău și fanfara acestuia. 
Elena Pop s-a implicat în sprijinirea soldaţilor răniţi în războiul de independenţă din 1877, deşi era doar un copil la acea vreme. Sub îndrumarea tatălui său, ea a cutreierat satele din zona Băseştiului şi a reuşit să adune fonduri pe care le-a trimis Iuditei Măcelariu, conducătoarea Centrului de colectare din Sibiu. De aici ajutoarele erau expediate Societăţii de Cruce Roşie din Bucureşti. În paralel cu strângerea de fonduri, Elena Pop a organizat în casa părintească un atelier de preparat scame, pentru îngrijirea soldaţilor răniţi pe front. Pentru gesturile sale, Elena va fi pe lista puţinelor românce din Ardeal care au fost decorate cu ordinul „Crucea Elisabeta”, înfiinţat de către Elisabeta a României în timpul râzboiului de independenţă.
Elena Pop-Hossu Longin a fost o figură de frunte a mișcării feministe din România și s-a angajat în lupta pentru egalitatea de drepturi între bărbați și femei, în special în ceea ce privește educația.
Lăcrimioara ZOTA
