Povestea edificiilor din Baia Mare continuă cu un nou episod consacrat casei situate în Piața Libertății nr. 15 care poartă numele actorului băimărean Lendvay Márton (1807-1858).
***
Monument istoric de arhitectură, Casa „Lendvay” (secolele XVI-XVIII) din Piața Libertății nr. 15 figurează pe Lista Monumentelor Istorice (LMI) cu indicativul MM-II-m-B-04460. Imobilul este poziționat pe latura nordică a pieței centrale.
Casa „Lendvay” (M 3)
Face parte din categoria caselor personalizate, fiind unul dintre obiectivele (denumit M 3) restaurate de municipalitate în cadrul amplului proiect de reabilitare desfășurat în perioada 2002-2004 (cu bani atrași prin programul PHARE al Uniunii Europene).[4]
Cu acel prilej au fost efectuate trei sondaje arheologice în pivnița clădirii, fiind găsite urme ale unor structuri din lemn dispărute, două țâțâni mari din fier (care probabil au aparținut unei uși de dimensiuni apreciabile), fundația unui zid dezafectat, vechi, paralel cu actualul zid despărțitor. [2]
În curtea interioară a clădirii, prin săparea a trei șanțuri au fost scoase la iveală cantități mari de ceramică, preponderent cahle și fragmente de cahle, folosite la construirea sobelor, datând probabil din secolul al XVII-lea. Având în vedere faptul că în orașul medieval, printre multele bresle meșteșugărești, exista și breasla olarilor, care asigura locuitorilor cele necesare traiului zilnic, există posibilitatea ca aceste cahle să fie produsul meșterilor olari băimăreni. Cahle întregi și fragmentare au fost găsite și în podul Casei „Lendvay”. Acestea provin probabil de la sobe care au fost construite de-a lungul timpului în interioarele casei.[1]
Casa Lendvay într-o carte poștală ilustrată din anul 1927
Asemenea celor mai multe edificii din piața centrală, Casa „Lendvay” a fost construită pe fundația unor clădiri mai vechi și a suferit de-a lungul timpului mai multe transformări. Important este faptul că în interior se mai păstrează camere cu boltă, astfel încât această casă se numără printre puținelele edificii, posibil chiar singura, din ansamblul centrului vechi, în care s-au păstrat chiar și la etaj camere boltite.[3]
Casa poartă numele actorului maghiar Lendvay Márton (1807-1858), unul dintre pionierii teatrului băimărean și fondator al teatrului modern din Ungaria. A făcut parte din prima generație de actori ai Teatrului Național din Budapesta, începând cu anul 1837. A avut roluri principale în piese de Shakespeare, Schiller etc. În anul 1844 Lendvay Márton a devenit cetățean de onoare al orașului Baia Mare. A murit la 29 ianuarie 1858 la Budapesta; la 4 iunie 1860, în curtea Teatrului Național din Budapesta s-a dezvelit bustul lui Lendvay Márton.[5]
Denumirea casei a fost consacrată în anul 1881 (la 29 mai), când s-a dezvelit o placă comemorativă de marmură pe fațada dinspre Piaţa Libertăţii pe care scrie „MÁRVÁNI LAP. HIRDESD NAGSÁGÁT TISZTELETÜNKNEK NAGY SZINMÜVÉSZÜNK LENDVAY. ITT SZÜLETETT. 1807 NOV: 11”, respectiv „Vesteşte tu placă de marmură măreţia respectului faţă de marele nostru actor Lendvay. Născut aici în 1807 noiembrie 11”. [3]
În anul 1900 s-a dezvelit în Baia Mare un bust al său în fața Cercului Civil de Lectură (clădire cunoscută mai ales sub numele de Clubul Phönix, lângă clădirea actuală a Poliției Municipiului); din anul 1958 bustul este amplasat în Parcul „Regina Maria” („23 August” atunci).
Însemne memoriale Lendvay Márton
Dr. Viorel Rusu, director,
Lucia Pop, muzeograf,
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
Sursa fotografiilor: Colecția de fotografii și cărți poștale ilustrate a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș/Minerva Luca/Zamfir Șomcutean
Referințe bibliografice:
Cardoș Raul, Cahle descoperite la Casa Lendvay din Baia Mare, în „Marmatia” nr. 8/1 seria Arheologie, publicație periodică a Muzeului Judeţean Maramureş, Baia Mare, 2005.
Kacsó Carol, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol. I, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Baia Mare, Editura Ethnologica, 2015.
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Lista monumentelor din Regiunea Maramureș, după localități, Satu Mare, decembrie 1963, manuscris, f.a.
Rusu Viorel, Pop Lucia, Clădiri, edificii, monumente și statui cu poveste. O altfel de istorie a orașului Baia Mare, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Seria Muzeul Viu 8, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2021.
