În succesiunea generațiilor, cei maturi au ambiția și speranța de a descoperi urmași, tineri care să le continue cunoașterea, idealurile, valorile. Deși epigonismul cultural este un mare pericol, rezultat al ignoranței și al unei falii tot mai adânci care se cască între cei vechi și cei noi, printre mințile tinere, așa cum zicea și Maiorescu, permanent se poate găsi și „un început de scăpare”. Nu e deloc simplu să modelezi tinerii de azi, să faci concurență iluziilor, atât de seducătoare, ale universului tehnologic, de aceea este îmbucurător să poți auzi vocile adolescenților atunci când încearcă să își exprime punctele de vedere în fața unor pariuri intelectuale autentice, generate de întâlnirea cu valori de altă factură decât cea virtuală.
Marian Ilea a lansat o nadă pentru liceenii de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Baia Mare, invitându-i să citească și apoi să își exprime opiniile despre una dintre ultimele sale cărți, „Huberta”. Având în vedere lipsa lor de experiență, dar și ingenuitatea cu care au făcut lectura și apoi și-au asumat rolul de recenzenți, în calitate de coordonator, care mi-a revenit în virtutea inerției, consider că, prin exerciții repetate, tinerii noștri – speranțele noastre adresate viitorului incert, dar potențial măcar la fel de bun ca prezentul – vor descoperi valorile autentice ale unei societăți a relațiilor echilibrate și benefice pentru toți partenerii, vor descoperi forța inteligenței și a discernământului, manifestat prin acuitatea spiritului critic. Deocamdată avem aceste încercări, aceste raportări la o carte, pe cât de redusă ca dimensiuni, pe atât de concentrată ca mesaj și construcție artistică. Mulțumim pentru provocare, Marian Ilea! (Prof. coord. Monica D. Cândea)
„Marian Ilea, autorul cărţii «Huberta», născut în 1959, la Ieud, prozator, dramaturg, ziarist, regizor de televiziune, trăiește la Baia Sprie, localitate multietnică, de veche tradiție minerească, model pentru ciclul său «Medio Monte» (aluzie la vechiul nume roman al orașului).
După ce a frecventat, pe la sfârșitul anilor ’80, cenaclurile bucureștene «Universitas» (condus de Mircea Martin) și «Junimea» (condus de Ovid S. Crohmălniceanu), începând să publice proze în reviste (primul său volum datează din 1990), e răsplătit cu Premiul pentru proză la Târgul Național de Carte de la Cluj. Ziarist la cotidianul «Glasul Maramureşului» din Baia-Mare, co-fondator și director al revistelor de cultură «Archeus» și «Informația zilei», va regiza și documentare și docu-ficțiuni pentru antena independentă de televiziune AXA TV, respectiv pentru Maramureș TV.
Printre cărțile recent publicate de Marian Ilea, se numără și «Huberta», pe care am avut plăcerea de a o citi. Este o carte micuță, cu un număr redus de pagini, dar cu multe imagini care îți stârnesc curiozitatea de a merge mai departe propoziție după propoziție și pagină după pagină. Deși este o carte cu un mesaj construit complicat, am încercat să mă regăsesc în acea poveste de viață. Este o carte tristă, dar are și o latură fericită în adâncul ei. Pot să spun că, deși este scurtă, povestea este destul de întortocheată și te pierde pe la jumate. Eu am ales să o recitesc pentru a o înțelege mai bine și pentru a putea spune câte ceva despre ea. Această carte s-ar potrivi mai bine părinților noștri care, sigur, ar înțelege-o mai bine.” (Alexandra Urbanovici, clasa a XI-a)
„În opinia mea, «Huberta» este o carte bună, pe care mi-a făcut plăcere să o citesc, iar finalul ei m-a surprins teribil. Paul Bekk, personajul principal, este hazliu și foarte curajos. În schimb, nu mi-a plăcut deloc Huberta, deoarece mi se pare că a profitat de Paul Bekk.” (Pop Patricia, clasa a IX-a)
„În opinia mea, această carte se adresează persoanelor iubitoare de cultură și biografii. Cartea este scrisă într-un mod provocator, mesajul fiind destul de greu de descifrat. Finalul este trist, ceea ce era de așteptat, iar acțiunile urmează un șir epic bine dezvoltat. Călătoriile reprezintă un motiv central, iar personajele sunt surprinse în evoluție. Eu i-aș acorda 10 puncte din 10, pentru că totul este bine gândit, iar finalul este foarte de actualitate.” (Petreuș George, clasa a IX-a)
„Când am primit provocarea de a face o recenzie la cartea lui Marian Ilea, «Huberta», am fost destul de sceptică și am prins cu greu curaj să o încep, neștiind despre ce este vorba, deoarece nu citisem un sinopsis înainte. Însă, m-am înșelat, căci personajul prezentat, «domnul ambasador al Ungariei, Excelența-Sa Paul Bekk», provine din Mittelstadt, actualmente Baia-Sprie, exact localitatea mea natală, așa că m-am atașat foarte repede de poveste, reușind să aflu anumite aspecte neștiute despre trecutul acestui oraș, cum ar fi existența unei gări înainte de anul 1960.
Fiind scurtă, narațiunea a fost și foarte rapid de citit. Ilustrațiile create de Ioan Marchiș au dat viață poveștii, au adăugat un plus în complexitatea lucrării și m-au ajutat să țin pasul cu linia narativă, acestea prezentând sugestiv, în alb și negru, personajele și locurile. Pe coperta cărții, în colțul din dreapta jos, dar și în interior, apare o poză a bisericii din centrul orașului Baia-Sprie, pe care am recunoscut-o din prima și m-am bucurat să o văd.
Personajul, adept al plimbărilor, dar și al călătoriilor, își amintește de trecutul său, de căsătoria sa, la 64 de ani, cu Huberta, o tânără de etnie rromă, care îi aduce pe lume o fată, pe Maria, de poveștile bunicului său, Emeric Bekk, și de herghelia pe care o deținea în Chiuzbaia. În 2020, la vârsta de 97 de ani, când se instituie pandemia, decide să se întoarcă în Mittelstadt, respectiv la Chiuzbaia. Acolo a decedat din cauze naturale, însă a fost trecut ca bolnav de Covid, de către o asistentă care, entuziasmată afirmă «S-avem încă unu!».
Această poveste merită citită, în special de cei pasionați de istoria zonei Mittelstadt-ului sau a împrejurimilor acestuia, fiind și o lecție de viață din timpul pandemiei secolului XXI, unde totul este plin de incertitudine.” (Timeea Lauran, clasa a XI-a).
Va urma…
Citește și
Editorialul de miercuri: File din istoria preotului ieudean Ioan Marcu (IV)
