Dacă despre performanța echipei de Fotbal Steaua București din vara anului 1986 știu majoritatea iubitorilor sportului cu balonul rotund, puțini sunt aceia care știu că traseul spre victoria istorică de la Sevilla a plecat de la Băiuț.
Echipa de fotbal Steaua București la Băiuț – 5 Decembrie 1985
Minerul Băiuț a avut în anul 1985 un an de glorie sub bagheta antrenorului Ioan Bregariu. Un om deosebit care cu multă seriozitate și mai ales prin multă muncă a reușit ca echipa de fotbal de la „Capătul lumii ” să performeze în campionatul județean maramureșean, câștigând meciurile in fața unor echipe cotate deasupra ei, reportând victorii spectaculoase am putea spune ca Minerul Cavnic și F.C. Baia Mare, ajungând să se califice în meciurile pentru Cupa României.
Fanionul Echipei Minerul Băiuț
Dar surpriza mare a venit când la tragerea la sorți pentru primul meci în cadrul cupei României adversarul echipei din Băiuț a ieșit celebra echipă Steaua București.
S-a pus imediat în discuție dacă din punct de vedere tehnic meciul poate avea loc pe stadionul din micuța localitate.
Conducerea minei de atunci, director fiind inginerul Maxim Popovici, și care era unitatea care patrona echipa de fotbal locală, Minerul Băiuț și-a asumat aceea responsabilitate.
Într-un timp record au pregătit terenul de „sută ” de pe Valea Tocilei să corespundă standardelor de joc impuse pentru meciurile din cadrul Cupei României. Gazon, tribune, porți, vestiare au fost renovate sau construite în timp record.
Programul meciului Minerul Băiuț – Steaua București
Mai rămânea de rezolvat o problema tehnică care pe vremea aceea era la fel impusă pentru meciurile din Cupă și anume transmisiunea în direct a meciului pe postul național de radio.
Dar și aici s-a găsit soluția incredibila prin tragerea unui fir de peste 5 kilometri până la stadion, astfel ca celebrul comentator sportiv Cristian Țopescu să poată transmite meciul live.
Pregătirile echipei bucureștene erau la stadiul în care se spunea cu umorul specific local erau încă în căutare pe hartă a micuței localitate maramureșeană unde urmau să joace. Pe hărțile obișnuite ale României figurau doar localitățile mai mari cu statut de oraș.
Se spune că cineva a adus o hartă în detaliu și astfel au găsit locul unde trebuiau să ajungă.
În data de 5 decembrie 1985, în ziua meciului, un strat subțire de zăpadă s-a depus peste Băiuț, pădurea de molid din jurul stadionului fiind „pudrată” cu alb, totul în jur transformându-se astfel într-un peisaj mirific.
Echipa bucureșteană a sosit la Băiuț la bordul unui elicopter militar fiind primită cu mult entuziasm de cei peste 5000 de spectatori prezenți la mult așteptatul meci. Se scria atunci în presa vremii că numărul spectatorilor a depășit numărul locuitorilor comunei, la meci venind lumea din toate colțurile județului Maramureș.
Meciul în sine a fost unul frumos fiind descris de presa sportivă a vremii ca fiind unul elegant, fără accidentări sau alte evenimente neplăcute.
Scorul a fost unul disproporționat de 8-1 pentru Steaua București, dar golul lui Nicolae Tulici din partea băiuțenilor l-a plasat pentru mulți ani ca pe un adevărat erou local.
După meci a avut o recepție la cantina minei unde steliștii au fost tratați cu multă căldură fiindu-le pregătite și cadouri pentru participarea la acel inedit eveniment sportiv.
Unii sportivi de la Steaua chiar au declarat că regreta „demonstrația de forță” prin scorul impus pe stadion după ce au văzut cum s-au pregătit pentru primirea lor cei din Băiuț. În semn de respect au lăsat ca și amintire echipamentul sportiv cu care au jucat.
Dar sportul este sport și nimeni din Băiuț nu s-a supărat, ci chiar și astăzi povestesc cu mândrie despre acel eveniment inedit pentru localitate.
Steaua București și-a continuat seria de victorii atât în Cupa României, cât și în campionatul național ajungând mai apoi în finala Cupei Campionilor Europeni, învingând nu mai puțin celebra echipa spaniolă F.C. Barcelona prin celebrele lovituri de departajare apărate de către Helmuth Duckadam, numit ulterior „eroul de la Sevilla”.
De la Băiuț au plecat de-a lungul vremii multe povești de succes, energia locului și a oamenilor de aici transformând-o astfel într-un talisman aducător de noroc sau un resort spre succes.
Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început!
Walter ÜBELHART
Citește și
Băiuț 1944 – atunci când viața bate filmul
