În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!
(…)
Frederica Eva Mittemberg se simţea înşelată. I se părea că femeile din Medio Monte porniseră la vânătoare. Victima se numea Paul Mittemberg. Cum să nu doreşti un tânăr musculos, cu privirea pier- dută şi cu afacerea prosperă. Ce puteau să‑i ofere acele doamne ori domnişoare. Nimic. Frederica Eva Mittemberg era dispusă să dea tot ce avea. O femeie este egală cu altă femeie. Când ai una, n‑are rost să râvneşti la alta. O văduvă ca Frederica ar fi putut să pretindă, de la un văduv, orice favoare. Ar fi avut posibilitatea să plătească orice dorinţă care i‑ar fi măcinat trupul. Frederica Eva Mittemberg n‑avea dorinţe, n‑avea aspiraţii, n‑avea fantezii. Îl avea pe Paul Mittemberg. Era mulţumită. Frederica Eva Mittemberg ura femeile din Medio Monte. Nişte obsedate. Nişte corupătoare de tineri. Cum să‑l păzească pe Paul Mittemberg. Un negustor are deplasări, are program de lucru. Vine de la atelierul de bijuterie, spre strada Crişan. Se întâlneşte cu doamnele. Salută. Se uită. Compară. Nu se putea trăi cu astfel de gânduri. În fiecare zi, în fiecare noapte, Frederica Eva Mittemberg îşi punea întrebări. Începuse să studieze mişcările trupului lui Paul Mittemberg. Lunea trecută parcă fusese mai moale. Petele de pe cămaşa cu care plecase vineri la atelier i se păruseră a fi mici ochiuri de spermă. Înce- peau interogatoriile. Revendicările. N‑avea la îndemână alte arme.
„Te‑aş fi lăsat să‑ţi faci de cap dacă aş fi avut un copil, Paul. Să fie al tău şi al meu”, ofta Frederica Eva Mittemberg.
„Eva!”, striga Paul Mittemberg aşezat în fotoliu.
Apa curgea în vană. Întâi călduţă, apoi fierbinte. Aburii astupau luciul oglinzii. Paul îşi stâmpăra mătuşa. Eva nu mai simţea mare lucru. Cum să faci amor când te întrebi dacă Paul nu vine din alt cuib, mult mai fierbinte?. Cum să te laşi în voia ameţelii când îţi imaginezi că trupul de lângă tine, cu doar două ceasuri în urmă, s‑a zbenguit cu Adeluţa Crâncău, în grădiniţa frobeliană?
După atâtea suferinţe, Frederica Eva Mittemberg concepuse o scrisoare adresată prietenei sale, Leopolda Lohana Nathan. Îl chemase pe Paul Mittemberg în salon. Îl rugase să facă pe poştaşul. Aştep‑ tase emoţionată rezultatul.
Scrisoarea Fredericăi către prietena ei, Leopolda
Draga mea, ţi‑l trimit pe Paul cu acest mesaj. Îl ţin pe notar la mine, două ceasuri. Încearcă. Verifică. Ai grijă. Simt că nu mai pot supravieţui în astfel de condiţii. Trimite‑mi mesajul tău prin aducă- torul scrisorii. Dacă va ceda, profită. Îl împart cu tine, Leopolda. De- cât cu altele, mai bine să profiţi şi tu. Dacă nu va ceda, mă voi linişti. Foloseşte orice metodă de atracţie. Scoate‑ţi orice nur în evidenţă. Cufundă‑te în vana cu apă fierbinte. Aştept veştile tale!
Frederica
Scrisoarea Leopoldei către prietena ei, Frederica
Draga mea, nu vei afla niciodată cât de mult te invidiez. La vârsta pe care o avem amândouă, tu ai un noroc uriaş. Vei înţelege că preţ de două ceasuri am încercat, prin toate mijloacele, să realizez uniunea trupului meu cu minunatul, puternicul, musculosul trup al nepotului tău, Paul. Şi când îmi folosesc învăţăturile în domeniu, recunoaşte că experienţa mea se împleteşte cu dorinţa. Baia fierbinte, lipelile, giu- giulelile, sânii dezgoliţi ca din greşeală, umbrele pe care le fac picioa- rele desfăcute prin halatul de pluş. Frederica, n‑a cedat, nu s‑a lăsat atras. A fost politicos, m‑a înnebunit dorinţa, aproape c‑am căzut în boala unei isterii de tinereţe.
Eşti norocoasă, Frederica. Paul are în sânge microbul fidelităţii. În încheierea mesajului meu, îţi transmit liniştea care mi s‑a aşternut în trup după plecarea lui Paul.
Leopolda
Trecuseră două săptămâni de la schimbul de mesaje dintre Frede- rica şi Leopolda. Doamna văduvă Mittemberg era în vană. Leopolda, în salon. Nevasta notarului venise cu fox terrierul lui Nathan. Îl chema Pincses. Frederica Eva Mittemberg avusese o presimţire urâtă. Ieşise din vană. Îşi luase halatul. Intrase în salon. Paul Mittemberg studia clapele pianinei. Leopolda Lohana Nathan stătea tolănită în fotoliu. Când se ridicaseră din faţa mesei cu ceştile golite de cafea desenate cu nervurile zaţului, Pincses luase din spatele fotoliului chi- loţeii albi şi subţirei ai doamnei Leopolda Lohana Nathan.
„Uită‑te la cârpa din gura lui Pincses, Leopolda”, zice Frederica Eva Mittemberg.
„Dă‑i încoace, nesimţitule!”, zice Leopolda Lohana Nathan. „Cred că mi i‑a luat din geantă.De aia nu‑mi place să‑l duc printre oameni, Frederica, scormoneşte în orice colţ, seamănă cu stăpânu‑său”, mai zice Leopolda Lohana Nathan părăsind pentru totdeauna salonul doamnei Frederica Eva Mittemberg.
(Va urma…)
Marian ILEA
Citește și
Casa din Piața Gorki – proză de Marian Ilea (XV)
