Ziua de 2 decembrie 1918, prima după istorica proclamare a unirii Transilvaniei cu România, a adus la Alba Iulia o atmosferă încărcată de responsabilitate și începutul unei noi etape politice. După entuziasmul uriaș al Marii Adunări Naționale din 1 Decembrie, delegații transilvăneni s-au reunit în Sala Tribunalului pentru a pune bazele conducerii provizorii a provinciei unite.
În cadrul acestei ședințe, Marele Sfat Național a decis formarea delegației care urma să prezinte regelui Ferdinand I și guvernului de la București hotărârea solemnă a unirii. Dar cea mai importantă măsură luată în acea zi a fost înființarea Consiliului Dirigent, autoritatea provizorie chemată să guverneze Transilvania în perioada de tranziție către integrarea deplină în statul român.
Consiliul Dirigent a fost alcătuit din 15 membri, personalități politice și culturale de prestigiu:
Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Ștefan Cicio-Pop, Aurel Vlad, Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Emil Hațieganu, Ion Flueraș, Victor Bonțescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga și Valeriu Braniște.
Cei aleși au depus jurământul de credință în fața episcopului de Arad, Ioan Ignatie, marcând începutul oficial al misiunii lor.
În aceeași seară, la ora 17, Consiliul Dirigent a ținut prima sa ședință. Aici s-a stabilit organizarea internă a instituției: 12 resorturi (departamente), fiecare cu un șef de resort responsabil. Au fost numiți astfel:
Interne – Iuliu Maniu
Culte și Instrucțiune Publică – Vasile Goldiș
Armată și Siguranță Publică – Ștefan Cicio-Pop
Externe – Alexandru Vaida-Voievod
Organizarea și Pregătirea Constituantei – Ioan Suciu
Justiție – Aurel Lazăr
Codificare – Emil Hațieganu
Finanțe – Aurel Vlad
Agricultură și Comerț – Victor Bonțescu
Comunicații, Lucrări Publice, Poștă și Telegraf – Romul Boilă
Social și Sănătate – Ion Flueraș
Industrie – Iosif Jumanca
În același timp, s-a stabilit ca Octavian Goga, Vasile Lucaciu și Valeriu Braniște, deși membri ai Consiliului, să primească misiuni speciale, fără a conduce resorturi.
La conducerea Consiliului Dirigent a fost ales Iuliu Maniu, secondat de patru vicepreședinți: Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voievod, Ștefan Cicio-Pop și Aurel Vlad.
În anii ce au urmat – până la 10 aprilie 1920, când activitatea Consiliului a fost încheiată prin Decretul-Lege nr. 1462 – acest for a fost esențial în administrarea și reorganizarea Transilvaniei. În total, Consiliul Dirigent a desfășurat 256 de ședințe, în care au fost soluționate 3.234 de probleme înscrise pe ordinea de zi, de la chestiuni legislative la cele administrative și sociale.
Astfel, a doua zi după Marea Unire nu a fost doar o zi de entuziasm, ci momentul în care, prin instituirea Consiliului Dirigent, s-a pus temelia integrării reale a Transilvaniei în statul român modern.
