Pe Muntele Tabor, Hristos a strălucit ca soarele înaintea apostolilor Petru, Iacov și Ioan, iar veșmintele Lui au devenit albe ca lumina. În prezența lui Moise și a lui Ilie, un nor luminos i-a umbrit, iar glasul Tatălui a răsunat: „Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta să-L ascultați!”
Această minune, petrecută cu puțin înainte de Patimile Sale, a fost pregătirea ucenicilor pentru a nu se clătina în credință. Schimbarea la Față nu a adăugat nimic nou dumnezeirii lui Hristos, ci a descoperit ochilor omenești slava Sa veșnică. Lumina Taborului este lumina Învierii, arvună a slavei ce ne așteaptă și pe noi în Împărăția lui Dumnezeu.
În tradiția populară, ziua este cunoscută și ca Probojenia, când agricultorii aduc la biserică roadele noi ale pământului. Praznicul, așezat în ultima lună a anului bisericesc, ne amintește că omul, creat în ziua a șasea, este chemat să-și recapete chipul luminos pierdut prin păcat și să ajungă la asemănarea cu Dumnezeu.
Astăzi, Biserica ne cheamă la bucurie și luminare sufletească: să urcăm și noi pe „muntele” credinței, pentru ca, privind la Hristos, să ne schimbăm la față în lumina iubirii Sale.
Vasile Petrovan
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
