Teofil Dragoș (1874–1934) se înscrie între acele personalități ale Maramureșului care au traversat epoca de la dominația austro-ungară la România Mare, lăsând urme vizibile atât în viața politică, cât și în cea juridică, economică și culturală a regiunii. Avocat de formație solidă și om de acțiune prin vocație, Dragoș a fost unul dintre cei care au contribuit decisiv la organizarea românilor din nordul Transilvaniei în momentele de maximă tensiune istorică.
Născut în ajunul Crăciunului anului 1874, în satul Hideaga, pe atunci parte a comitatului Sătmar, Teofil Dragoș a crescut într-un mediu profund ancorat în valorile educației și ale identității naționale. Legătura familiei sale cu Biserica și școala românească i-a modelat devreme parcursul intelectual. După anii de școală petrecuți în localitatea natală și la Baia Mare, și-a continuat studiile la Budapesta și Viena, unde a parcurs formarea juridică necesară unei cariere de elită. La începutul secolului XX a devenit avocat cu diplomă, iar ulterior a obținut titlul de doctor în drept, revenind pentru a profesa în Baia Mare.
Activitatea sa profesională a fost dublată de o implicare politică tot mai pronunțată. A intrat în rândurile Partidului Național Român, apropiindu-se de figurile centrale ale luptei pentru drepturile românilor ardeleni. Colaborarea sa cu Vasile Lucaciu a depășit cadrul obișnuit al unei relații politice, Dragoș devenind unul dintre susținătorii și consilierii de încredere ai acestuia. În anii premergători Primului Război Mondial, s-a afirmat ca organizator și strateg, fiind activ în structurile electorale românești din Baia Mare.
Prăbușirea Imperiului Austro-Ungar l-a găsit printre cei pregătiți să preia inițiativa. În toamna anului 1918 a coordonat Consiliul Național Român din Baia Mare, iar la 1 Decembrie 1918 s-a aflat la Alba Iulia, participând la actul care a consfințit unirea Transilvaniei cu România. De aici înainte, cariera sa a intrat într-o nouă etapă, cea a construcției statului român în provinciile recent unite.
După 1919, Teofil Dragoș s-a alăturat Partidului Național Liberal, devenind primul reprezentant liberal de rang înalt din Transilvania. În scurt timp, a fost desemnat prefect al județului Satu Mare, funcție exercitată într-o perioadă dificilă, marcată de reorganizare administrativă și tensiuni politice. Ulterior, a activat ca deputat în Parlamentul României și a fost implicat în administrarea unor structuri economice și hidrotehnice de importanță regională.
Preocuparea sa pentru viața publică nu s-a limitat la politică și administrație. În a doua jumătate a anilor ’20, a inițiat apariția unei publicații săptămânale la Baia Mare, prin care a susținut ideea consolidării României Mari și a combătut curentele extremiste și revizioniste care începeau să câștige teren. În paralel, a fost implicat în conducerea unor instituții economice locale, contribuind la dezvoltarea mediului financiar și comercial din zonă.
Recunoașterea oficială a activității sale a venit în perioada domniei regelui Carol al II-lea, care i-a acordat Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler. Această distincție a încununat o carieră construită la intersecția dintre drept, politică și angajament civic.
Teofil Dragoș a murit la 18 ianuarie 1934, fiind înmormântat în localitatea natală, în cripta bisericii ridicate cu sprijinul familiei sale. Rămâne în memoria Maramureșului ca un exponent al generației care nu doar a visat Unirea, ci a lucrat concret pentru ca ea să devină realitate și pentru ca noul stat să capete structuri durabile.
Vasile Petrovan
