La 19 august 1881, în satul Liveni-Vârnav din Botoșani, venea pe lume George Enescu, omul care avea să ducă muzica românească pe marile scene ale lumii.
Compozitor, violonist, pianist, dirijor și pedagog, Enescu a fost una dintre acele personalități rare pentru care muzica nu a însemnat doar profesie, ci aproape o formă de existență. Muzeul Național „George Enescu” îl consideră cea mai importantă personalitate a muzicii românești, iar dimensiunea carierei sale internaționale justifică pe deplin locul aparte pe care îl ocupă în cultura română.
Talentul său s-a arătat neobișnuit de devreme. O mică întâmplare din copilărie pare să-i fi anunțat destinul. Pe când avea aproximativ patru ani, părinții i-au dăruit o vioară mică, cu trei corzi. Copilul s-a supărat că nu primise un instrument „adevărat” și, potrivit biografiei păstrate de Muzeul Național „George Enescu”, a aruncat vioara de jucărie în foc. Abia după ce a primit o vioară adevărată a început să reproducă după ureche melodiile pe care le auzea în sat.
Primele încercări de compoziție datează din vremea în care avea numai șase ani, iar în 1888, copil fiind, pleca deja să studieze la Conservatorul din Viena. Au urmat anii de formare la Paris, unde s-a perfecționat în vioară și compoziție alături de profesori importanți ai epocii. Înainte de a ajunge la maturitate intrase deja într-o lume muzicală europeană în care avea să devină, mai târziu, un nume respectat.
A rămas în memoria publicului mai ales prin Rapsodiile Române, compuse la începutul secolului XX, dar creația sa este mult mai vastă și mai profundă. „Poema Română”, simfoniile, sonatele și muzica de cameră au construit treptat profilul unui compozitor care a știut să transforme ecourile muzicii tradiționale românești într-un limbaj personal, modern și european. Lucrarea de care s-a simțit însă cel mai apropiat a fost opera „Oedipe”, asupra căreia a lucrat mai bine de două decenii de la primele schițe până la forma definitivă.
Enescu nu a fost doar creator. Ca violonist și dirijor a concertat în numeroase țări europene și în Statele Unite, iar ca profesor a influențat muzicieni care aveau să devină, la rândul lor, celebri. Printre cei care s-au perfecționat sub îndrumarea lui s-a numărat și marele violonist Yehudi Menuhin. În România, Enescu s-a implicat și direct în sprijinirea noilor generații: în 1913 a înființat, din banii săi, un premiu național de compoziție destinat tinerilor creatori. În timpul Primului Război Mondial, muzica lui a ieșit din sălile de concert și a ajuns inclusiv în spitale, unde a cântat pentru răniți. Este un amănunt care spune poate la fel de mult despre om ca marile sale succese de pe scenă.
S-a stins din viață la Paris, la 4 mai 1955. Muzica lui a rămas însă mult dincolo de timpul în care a trăit. Numele său este purtat astăzi de instituții culturale și de unul dintre cele mai importante festivaluri internaționale de muzică organizate în România, iar Rapsodiile sale continuă să fie, pentru publicul din întreaga lume, una dintre cele mai recognoscibile întâlniri cu spiritul muzicii românești.
Vasile Petrovan
Citește și:
18 august 1978, s-a născut la Baia Mare Ioan Ștefan Gherghel
