„Vișeu de Jos – Etnografie și Folclor”: Apariție editorială la 660 de ani de atestare documentară a Vișeului de Jos

Se împlinesc azi, 2 februarie, 660 de ani de atestare documentară a ”Ambelor Vișaie”, 660 de ani de atestare documentară a Vișeului de Jos. Prima mențiune a Vișeului, ca localitate, apare în 2 februarie 1365, în diploma prin care regele Ludovic I al Ungariei dăruieşte voievodului maramureşean Balc, fiul lui Sas, şi fraţilor săi Drag, Dragomir şi Ştefan, ca recompensă pentru serviciile lor, mai multe sate, printre care şi Ambele Vişae (Ioan Mihalyi de Apşa, “Diplome maramureşene din secolele XIV şi XV”).

Și cât de importante sunt înscrisurile ce rămân peste timp! Diplome, documente, cărți…

De aceea, ”ziua Vișeului de Jos”, ziua în care împlinește 660 de ani, este un moment potrivit pentru a vă anunța o apariție editorială dedicată acestei localități: Vișeu de Jos – Etnografie și Folclor, darul pe care Lazăr Năsui, Gheorghe Pop, Grigore Coman, Vasile Coman și Vasile Tomoiagă – autorii cărții – îl fac tuturor vișeuanilor, de azi și de mâine.

Scopul cărții, mărturisit explicit cititorilor în ultimele pagini, este acela de a înregistra urmele civilizației satului spre a salva elemente de folclor și etnografie locală, prinse, inevitabil, în procesul de schimbare a societății.
Volumul are la bază caiete personale (Lazăr Năsui, Grigore Coman, Vasile Coman, Vasile Tomoiagă), Caiete folclorice (Maria Năsui-Bora), Monografia comunei Vișeu de Jos (1973 – Ioana Năsui), Contribuții la Monografia muzicală a comunei Vișeu de Jos – 1973 și Folclor muzical din zona Maramureș (Gheorghe Pop) și Monografia onomastică a comunei Vișeu de Jos (1973 – Marta Viola Gyöngyösi).

Informațiile scoase la lumină din caiete nepublicate, de la începutul anilor 70 (deci conținând date ce coboară în timp, probabil, către prima parte a secolului trecut) sunt completate cu date mai vechi, din surse edite, ori din arhive, dar și cu informații obținute în prezent de la oameni ai locului și presărate cu experiențe și amintiri personale ale lui Lazăr Năsui, încă din anii 1960.

Portul tradițional, modul de organizare a gospodăriei și ocupațiile vișeuanilor de jos sunt descrise în prima parte a volumului, descrierile fiind completate și cu date istorice (de la mențiuni ale unor zone ale Vișeului de Jos încă dinainte de anul 1365, când localitatea este atestată documentar, la istoria plutăritului pe Vaser și Vișeu, ori la construcția căii ferate Salva-Vișeu, etc).Uneori, descrierile făcute sunt atât de detaliate, încât citindu-le, pare că ne trec, aievea, prin fața ochilor file din viața străbunilor noștri (exemplu : descrierea stânei, ruptu’ sterpelor, focu’ viu, descrierea modului de realizare a unei plute, etc).

În cea de-a doua parte, folclorului obiceiurilor (atât obiceiurilor din ciclul vieții, cât și obiceiurilor legate de sărbătorile de peste an) îi este dedicat un număr important de pagini. Găsim aici, pe lângă descrieri, o colecție importantă de versuri : de la strigături specifice fiecărei secvențe din ceremonialul nunții ori strigături la joc, la botejune, la horile de bucurie ori de jale, până la ”cântatu morțește”.

Versurile ”salvate” în carte sunt foarte valoroase pentru oricine ar dori să descopere secvențe din viața anilor trecuți a vișeuanilor de jos. Și, în multe cazuri, din fericire, și din viața vișeuanilor de azi. Pentru că o mare parte din obiceiuri sunt practicate încă. Trebuie doar să vrem să le descoperim sensul.
Ultimele pagini ale cărții conțin o micro-colecție de fotografii, vechi și noi – cele noi fiind realizate de prof. Aurel Ghilezan (între acestea se află și fotografia ce însoțește materialul).

Iar autorii nu se opresc aici. Ne promit deja Vișeu de Jos – Etnografie și Folclor. Cartea a II-a și ne dezvăluie că aceasta va cuprinde și valoroasa colecție de cântece culese din Vișeu de Jos de profesorul Gheorghe Pop, dar și cântecele culese, cu mai bine de un secol în urmă, de marele muzicolog Béla Bartók.
Le urăm mult succes!

Dr. Anuța Pop