Ne aflăm în sezonul estival, iar lumea pleacă în concedii în diverse locuri din țară și străinătate.
Maramureșenii își amintesc de concediile de care au avut parte înainte de 1989. Destinațiile erau diverse, însă litoralul românesc era atracția principală.
„De 11 ori am fost la mare. În fiecare an la rând, în luna august eram în concediu. Mergea foarte multă lume. Într-un an am fost 16 fărcășeni acolo. Noi mergeam cu trenul mai mult, dar alții mergeau și cu mașini. Era ieftin, cu un salariu ne descurcam cu doi copii. Am mers în Eforie Nord și ne-am cazat la hotelul Traian. Mâncarea era bună și ieftină. Acuma nu ajunge un salariu ca să mergi la mare. Mergeam de dimineață bună pe plajă să prindem loc lângă apă, să-i vedem pe prunci cum se scaldă”, a declarat o localnică a comunei Fărcașa.
Maramureșenii spun că biletele pentru concediu se achiziţionau prin sindicat, iar condițiile erau bune.
„Se mergea peste tot, chiar și litoralul românesc era plin. Își permitea lumea să meargă peste tot în țară. În anii ‘70-’80 beam Pepsi pe litoral. De asemenea, stațiunile montane și balneoclimaterice erau full. Se mergea la Slănic Moldova, la Băile Herculane etc. Concediile se desfășurau fie pe cont propriu, fie prin OJT (Oficiul Județean de Turism), ONT (Oficiul Național de Turism), BTT (Biroul pentru Turism și Tineret). Majoritatea concediilor se desfășurau prin sindicat. Îți rezolvai bilet.
Oamenii aveau bani pentru concedii, mai ales că prin sindicat nu era așa scump. Copii mergeau în tabere în vacanța de vară la munte sau la mare (Năvodari). Deci, la capitolul concedii, vacanțe, tabere era OK și pentru părinți și pentru copii/elevi. Costinești era stațiunea tineretului, cam cum e acum Vama Veche. Mamaia tot numărul 1 era. Și atunci se suplimentau garniturile de tren în direcția litoral. O perioadă se putea merge și cu avionul intern și nu era scump.
De asemenea, erau frecventate Valea Prahovei, Valea Oltului, Valea Jiului, Valea Cernei. Practic, toate stațiunile montane și balneoclimaterice erau ocupate. Condițiile erau satisfăcătoare, stațiunile fiind ale UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România). Nu pot spune că era lux, a fost acceptabil”, își amintește băimăreanul Gigi Sasu.
L.C.H
