Un secol de viață: În inima Maramureșului o sărbătoare de suflet cu toată familia împreună! Ileana Mihalca din Petrova a împlinit fericită 101 de ani de viață!
Este îmbucurător că avem în județul Maramureș persoane vârstnice de toată lauda care au trăit trecerea unui secol, au văzut cum s-a dezvoltat societatea noastră și ne pot relata povești de pe vremuri, cu caracteristica înțelepciune.
În decurs de o lună am avut patru asemenea aniversări centenare în Maramureș. Toate au fost doamne, acestea având domiciliul în Bârsana, Vălenii Călineștiului, Săpânța, respectiv orașul Șomcuta Mare. O doamnă din Șomcuta Mare este cea mai tânără dintre ele, ea având în certificat data nașterii 21 martie 1922. Dar avem și o doamnă care a împlinit venerabila vârstă de 101 ani. Ea este din comuna Petrova.
„La mulți ani cu sănătate și bucurii alaturi de frumoasa familie, celei mai longevie cetățene a comunei Petrova! 101 ani. Dumnezeu să vă binecuvânteze cu viață lungă, mătușa Ileana!”, arată Ion Petrovai, primarul comunei Petrova, Maramureș. Ion Petrovai arată pentru DirectMM.ro că vârstnica are o fiică în Baia Mare și alta în Brașov, care o vizitează frecvent. Are o vecină, o fostă învățătoare în comuna Petrova, care este pensionară și care are grijă ca mătușii Ileana să nu îi lipsească nimic. Primarul mai arată că Ileana Mihalca este femeie credincioasă și își face timp întotdeauna să se roage Bunului Dumnezeu. Ne-am amintit, însă, că am vorbit și noi cu mătușa Ileana. Era acum patru ani! Iată articolul integral cu toate impresiile noastre!
# În vizită la mătușa Ileana
„Unii oameni nu sunt în stare să aibă grijă de ei înșiși la 20, 30 ori 40 de ani. În tot acest timp, alții, aproape că împlinesc centenarul și sunt capabili să se îngijească zilnic, fără ajutor. E un sprijin de la Divinitate, pe care ei nu îl dezaprobă niciodată. Pentru că ei știu, conform înțelepciunii populare, că nimic nu se poate fără Dumnezeu. Ileana Mihalca merge pe al 98-lea an de viață. Încă un pic și ajunge la 99 de ani. Iar de acolo, până la 100 e numai un pas. E văduvă de 16 ani, însă muncește să se descurce singură. Am găsit-o, îngândurată, pe prispa casei ei din lemn, privind către drumul național. “Viața o fost tare grea pentru mine. Nu numai pentru mine, că pentru tătă lumea. Am lucrat la bocotani cât am putut. Amu lumea merge să lucreze la bocotani, numai că-n alte țări. Noi mâncam numai pită de mălai și lapte, și brânză. Că aia aveam. Pită de grâu mâncam numai de sărbători, de Paști sau de Crăciun”, arată tanti Ileana… Are două fete. Una îi este în Brașov, iar cealaltă în Baia Mare. Are două nepoate, din care una are și copil. Așadar, bătrâna noastră are un strănepot. I-a fost botezul săptămâna trecută și se numește Rareș-Andrei.
Însă, mai interesant e următorul lucru. Nepoata e plecată în Zurich, Elveția. A făcut facultatea în Copenhaga, Danemarca, a văzut și Londra, după care s-a stabilit în Elveția. Cu acuratețe maximă, tanti Ileana ne-a descris traseul nepoatei, fără ca nici ea, nici autorul, să fi văzut aceste locuri. “Atunci când vin, parcă mi se umple casa de bucurie. Abia aștept să vină, să îi am aci lângă mine, să îi strâng în brațe și să îi pup. Am zdierat atunci când o plecat înapoi”, spune, cu tristețe, dar și cu zâmbet nostalgic, bătrâna din Petrova.
Ea știe că se descurcă singură, însă nu i-ar strica “un miez” de familie dragă lângă ea, permanent. Însă, ea, cumva, știe că-i imposibil. Oricum viața ei n-a fost vreodată simplă. “Îmi pot face singură de mâncare ori curățenie. Io nu mă tare duc la vecine, dar vin ele pe la mine, la o poveste. La televizor nu tare mă uit, că nu m-am învățat așe. Adevărul e că nici nu-mi tare place ce-i la televizor”, explică vârstnica de 98 de ani. Credința în Dumnezeu, un real reper. Însă, credința în Dumnezeu e nestrămutată. “Merg atunci când pot, să mă rog la Bunul Dumnezeu. Am fost tăt postul, amu mai greu”, spune bătrâna. Lumea e credincioasă, zice ea. “De Sfântul Gheorghe n-o lucrat nime nimnic. Îi mai bine amu decât o fo cu comuniștii. La colectivizare ne-o luat tăt pământul. Mulți s-o îmbogățit pe seama noastră. Lucram pe pământul nost și dădeam acolo tăt a treia parte”, explică, cu tristețe, tanti Ileana. Însă, vremea războiului mondial, parcă, nu-i dă liniște. “Când o intrat rușii, am luat vacile, oile și m-am dus cu părinții, că încă nu eram măritată, în pădure. Ne-am ascuns acolo vo două săptămâni. Nimnic n-o apucat să ne facă. Ne-am luat de mâncare ce am avut, să putem sta în viață. Când ne-am întors, am văzut că ne-o luat caii și tăt o lăsat dezastru în urma lor. Prăpăd o făcut! La gară, o țâpat ceva bombă sau ce o făcut, că n-o mai fo nimnic, tăt o ars”, spune Ileana Mihalca. Cum e acum? “Amu îi mai bine decât o fo! Cine vrea să lucre lucră! De vrea să lucre, să primească bani, atunci lucră! Să-și facă o casă! Cine nu merge și bea, că-s mulți de aiștia!”, spune tanti Ileana. O lăsăm pe bătrână tot pe prispă, nețărmurită în prispă, exact ca și opiniile ei despre lume. Ne privește agale. Apoi, privirea ei se pierde către drumul național. Poate se întorc nepoții…” (Aprilie 2018). La mulți ani fericiți, sănătoși și credincioși!
C.Ț.
