În 8 septembrie, Biserica din Rozavlea și-a prăznuit hramul. Preasfințitul Părinte Iustin s-a aflat în fruntea soborului de preoți și diaconi.
Un cuprinzător cuvânt de învăţătură a rostit Episcopul, vorbind despre Maica Domnului.
„Cea care a vizitat-o îngerul şi i-a adus vestea cea mai mare, cea mai plină de bucurie şi salvatoare pentru întreaga umanitate, s-a născut într-un chip aproape anonim, dar minunat. Dacă Sfintele Evanghelii nu relatează nimic despre Naşterea Maicii Domnului în aşa numitele scrieri apocrife, care alcătuiesc Sfânta Tradiţie, tot mântuitoare şi necesară şi folositoare pentru viaţa creştinilor, se pomeneşte.
Protoevanghelia lui Iacob ne spune exact cine este Maica Domnului, din cine s-a născut şi cum s-a născut şi că este un rod minunat şi binecuvântat. Şi anume Sfânta Tradiţie ne relatează că în Nazaret trăiau doi bătrâni drepţi şi temători de Dumnezeu, pe nume Ioachim şi Ana. Ioachim era din seminţia lui David, deci din seminţie împărătească, de neam regal, şi Ana era din seminţie preoţească, din seminţia lui Levi. Din această seminţie erau recrutaţi şi erau consacraţi slujitorii templului. Şi ne relatează Sfânta Tradiţie că aceşti bătrâni erau înaintaţi în vârstă şi n-au primit de la Dumnezeu în dar un prunc, un copil. Îşi doreau mult să aibă la bătrâneţe un toiag, aşa cum îşi doresc toţi părinţii. La poporul evreu exista credinţa cum că cei care nu sunt binecuvântaţi cu copii sunt respinşi de Dumnezeu, sunt blestemaţi de Dumnezeu. Şi într-unul din ani când Ioachim a adus la templu ofrande, slujitorul templului i-a respins jertfa. Şi s-a întristat foarte tare Ioachim şi s-a întors acasă şi i-a spus soţiei lui, bătrânei Ana, ce s-a întâmplat şi i-a spus aşa: mă voi duce în munte şi voi petrece în post şi rugăciune şi nu voi coborî de acolo până ce Dumnezeu nu îmi va trimite un semn.
Şi aşa a făcut. S-a dus în munte ca să se roage şi să postească, iar Ana a rămas la casa ei şi s-a rugat în grădina casei. Şi după o vreme îngerul Gavriil a fost trimis şi la Ioachim şi la Ana şi le-a adus vestea că rugăciunea lor a fost ascultată. După ce a născut-o pe Fecioara Maria, i-au pus numele Maria, care însemnează împărăteasă şi doamnă în cer şi pe pământ. Şi la trei anişori au dus-o la templu, ca s-o închine lui Dumnezeu, că au promis, şi ca să-şi împlinească făgăduinţa”, a explicat PS Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului.
Preasfinţitul Părinte Iustin a vorbit apoi despre importanţa Maicii Domnului în Biserică.
„Maica Domnului a devenit prima Biserică, purtătoare de Hristos, prima fiinţă care L-a purtat în pântece pe Dumnezeu. Nu există slujbă şi ectenie să nu se încheie cu o rugăciune către Maica Domnului. Nu există cântare în slujbele Bisericii, în cele şapte Laude, ca să nu se încheie şi cu a Născătoatei de Dumnezeu. Cea mai inspirată icoană, care arată rolul Maicii Domnului în istoria mântuirii neamului omenesc şi chipul ei în viaţa creştinilor este icoana de pe bolta Altarului, Maica Domnului numită Platitera, mai încăpătoare decât cerurile, pentru că L-a încăput pe cel ce a făcut Cerul şi Pământul, cu mâinile ridicate a rugăciune şi cu Iisus Hristos în medalion. România este numită Grădina Maicii Domnului. Şi Ortodoxia salvează România prin toate acestea aşezăminte sfinte şi în toată lumea, pentru că este cinstită de neamurile creştine”, a mai precizat Episcopul.
