De la înălțimea celor peste 2.300 de metri, Pietrosul Rodnei salută, prietenos, Soarele. Face asta în fiecare dimineață însorită, vestindu-le cel dintâi borșenilor, prin crestele-i scăldate în lumina galben-aurie, faptul că, undeva, într-un colț de lume pe care doar el poate să-l vadă, Luminătorul cel mai mare este deja pe cer.
În fapt, privindu-l de jos, îți vin în minte cuvintele Psalmistului: „Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.” (120, 1-2) Căci, prin multimilenarele cute de pe obrazul său de piatră, tăcutul masiv vorbește, parcă, despre vremurile de început. Dacă vrei să înțelegi o câtime din măreția pe care Dumnezeu a pus-o în Creația Sa, privește Pietrosul dimineața, când pare că se întinde pe pintenii săi de stâncă, ca într-o epectază montană, pentru a contempla răsăritul.
Și pentru că nu este bine să fie muntele singur… la poalele lui s-a zidit Mănăstirea Pietroasa, o ctitorie minunată, a unei familii minunate. Mănăstirea parcă îmblânzește muntele, îl domolește, îl îmbunează, față de oamenii acestor locuri „de dor, doină și durere” – așa cum îi numește, câteodată, Preasfințitul Părinte Iustin.
Având hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, și în acest 29 august mănăstirea s-a împodobit de praznic, mai ales prin prezența credincioșilor, mulți dintre ei purtând tradiționalele costume moroșenești. În mijlocul lor s-a aflat Preasfnțitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, care, în Altarul de vară, a săvârșit Slujba slujbelor, Sfânta Liturghie. Dintre preoții și diaconii alesului sobor îi amintim pe Pr. Mihai Chira, protopopul Vișeului, Arhim. Teofil Pop, starețul Mănăstirii Moisei, Protos. Ambrozie Piticari, duhovnicul Mănăstirii Pietroasa, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid.Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare.
Părintele Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu a condus din nou Grupul Psaltic „Theologos” într-un dialog liturgic de înaltă ținută melodică, în ton cu priceasna interpretată cu sensibilitate de cunoscuta solistă Maria Mihali. Soborul slujitor a fost înconjurat de mai largul sobor al credincioșilor, din spațioasa curte a mănăstirii. În dreapta și în stânga privirii vegheau Munții Rodnei și Munții Maramureșului, susținând parcă, în cer, cupola nevăzuților liturghisitori.
Într-un ținut muntos s-a născut și Sfântul Ioan Botezătorul, într-o familie sacerdotală. Tâlcuind pericopa evanghelică a zilei, Preasfințitul Părinte Iustin a arătat că „Sfântul Ioan Botezătorul a fost Înaintemergătorul Domnului în toate: și în naștere, și în predică, și în martiriu”. Statura lui morală i-a impresionat atât de mult pe contemporanii săi, încât aceștia au ajuns să-l întrebe dacă nu este el Mesia. Dar prietenul Mirelui, al Mirelui Bisericii, L-a mărturisit de la început pe Hristos. „Au fost în același duh, chiar dacă nu au copilărit împreună; căci oamenii lui Dumnezeu lucrează în același duh. Și au spus cuvinte atât de frumoase unul despre celălalt… Hristos nu a spus despre nimeni ceea ce a spus despre Ioan Botezătorul”. Și de ce a afirmat că este cel mai mare bărbat născut din femeie? Tocmai pentru că a avut un rol unic: să-L arate lumii pe Hristos. „A avut un rol unic în istoria mântuirii neamului omenesc. A avut o viață unică și un mesaj unic, încât se adresa tuturor categoriilor sociale. Toate categoriile sociale au primit de la Ioan Botezătorul un mesaj, o îndrumare. Pentru toți a avut de la Dumnezeu misiune să le adreseze un mesaj.”
Sfântul Evanghelist Marcu ne arată că însuși Irod îl avea pe Sfântul Ioan Botezătorul în mare cinste și că atunci când îl asculta cădea pe gânduri. Și se bucura să-l audă. Dar, dacă cele mai multe dintre femei sunt aducătoare de viață pe lume, sunt binecuvântate, sunt părtașe cu Dumnezeu la ducerea mai departe a vieții, există și femei malefice, fatale, aflate sub stăpânirea celui rău, din cauza păcatului. O astfel de femeie a fost Irodiada… „Sfârșitul martiric al Sfântului Ioan Botezătorul este o lecție pentru noi. O lecție despre ce poate să facă păcatul din om: păcatul a ucis sfântul; a ucis un sfânt. Irod, din cauza păcatului, l-a ucis pe omul lui Dumnezeu.”
În Icoana Deisis, împreună cu Maica Domnului, Sfântul Ioan stă alături de Dreptul Judecător. Căci viața sfântului este un model pentru viețile noastre, dar după moartea noastră ne va fi mustrare, dacă nu L-am urmat pe Hristos, pe Care el ni L-a arătat. Prin urmare, „să fim creștini mărturisitori, să fim oameni de atitudine, să ne apărăm principiile și valorile”. Acesta cu atât mai mult în vremuri în care te tot întrebi: „Unde mai sunt înțelepții unei nații? Cine mai apără adevărul, dreptatea, normalitatea? Cine?…”
Părintele protopop Mihai Chira i-a mulțumit Preasfințitului Părinte Iustin pentru darul prezenței sale în mijlocul credincioșilor din această zonă, iar maica stareță, stavrofora Ioanichia Timiș, i-a dăruit din partea obștii o frumoasă icoană a Sfântului Înaintemergător.
Seara, dinspre Bistrița vecină, Soarele alintă din nou, pe creștet, Pietrosul, și-n lumina roșiatică a apusului îi promite că se vor revedea a doua zi.
C.B. Roatiş
