În Sfânta şi Marea Joi a Săptămânii Pătimirilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a săvârșit, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, Slujba Deniei celor 12 Sfinte Evanghelii, în fruntea soborului de preoţi şi diaconi ai sfântului locaş.
Soborul a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Florin Hoban, inspector şcolar pentru Religie, Pr. Viorel Bud, Pr. Florin Bălan, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Adrian Morar, Pr. Ionuţ Pleş, Pr. Sorin Ioan Buda (paroh în Bocicău, aflat în practică liturgică), Arhid. Ionuţ Todorca, consilier eparhial cultural şi Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”. Răspunsurile au fost date de arhidiaconii, diaconii şi teologii de la strana Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, coordonaţi de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu.
După Evanghelia a V-a, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a ridicat Sfânta Cruce din spatele Sfintei Mese a Sfântului Altar şi a purtat-o în spate, precum Mântuitorul pe Golgota, înconjurând interiorul Catedralei şi a aşezat-o în mijlocul sfântului locaş de închinare, după care s-a închinat şi a făcut trei metanii.
La final, Arhid. Vlad Verdeş a creat un moment adecvat trăirii duhovniceşti intense din această seară, recitând poezia „Ştergarul” de Costache Ionid, coloana sonoră Eduard Albina, dirijorul orchestrei Ansamblului Folcloric Naţional „Transilvania” din Baia Mare, în care este vorba de smerenia Mântuitorului la spălarea picioarelor Ucenicilor Săi, eveniment care te îmbie la o meditaţie adâncă.
În cuvântul rostit, Preasfiţitul Părinte Episcop Iustin a specificat credincioşilor, cu vădită emoţie creştină că „Mântuitorul Și-a pus sufletul şi viaţa, întregul sacrificiu, ca prin preţul Sângelui pe care L-a vărsat pe Cruce să ne dăruiască biruinţa asupra morţii şi Învierea şi viaţa veşnică. Mântuitorul a fost prins în noapte. A fost ridicat din Grădina Ghetsimani, după denunţul lui Iuda, contracost, pe 30 de arginţi. A fost după rugăciunea impresionantă din Grădina Ghetsimani. Apostolii au adormit. Iuda a venit cu 1.000 de soldaţi.
Mântuitorul a fost luat şi a fost dus la arhierei, la bătrâni, reprezentanţii poporului ales, la Ana şi la Caiafa, şi, după ce L-au dus dintr-o parte în alta, cercetându-L, în cele din urmă au găsit martori mincinoşi, care au spus exact ceea ce aşteptau ei, pentru ca să-L poată condamna, pentru că „a adus blasfemie lui Dumnezeu”. Aşa a ajuns la Pilat, un soldat păgân, conducător de oaste, care a fost mai drept decât ei. Pilat i-a întrebat de ce L-au adus că nu-I găseşte nicio vină, iar ei i-au spus că după legea lor trebuie să moară. Deci, ei dăduseră sentinţa de condamnare a lui Iisus Hristos la moarte, dar fără acordul lui Pilat nu puteau să finalizeze hotărârea lor. Motivul condamnării: S-a făcut pe Sine Împărat şi cine se face pe sine împărat este duşmanul Cezarului. L-au ameninţat pe Pilat că îl denunţă Cezarului că nu L-a condamnat pe Iisus. Şi atunci Pilat s-a spălat pe mâini, zicând că „nevinovat sunt pentru vărsarea sângelui dreptului Acestuia” şi L-a condamnat pe Mântuitorul. Ei au strigat „Sângele Lui asupra noastră şi asupra urmaşilor noştri”, cerând osândă”.
„La aceste evenimente tragice din viaţa umanităţii suntem martori în fiecare Săptămână a Sfintelor Pătimiri şi noi nu comemorăm, ci retrăim acele momente. Dacă inima noastră simte puţină emoţie şi durere, şi varsă şi o lacrimă, indiferent dacă este externă sau internă, pe suflet sau pe inimă, atunci înseamnă că avem parte cu Hristos, înseamnă că nu suntem de piatră. Însemnă că nu trebuie să vorbească pietrele în locul nostru. Înseamnă faptul că vorbesc inimile noastre, vorbesc sufletele noastre, vorbeşte mintea noastră, vorbeşte evlavia noastră şi prezenţa noastră aici, în Catedrală, şi suntem ai lui Hristos”, a mai spus PS Iustin, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
