Psiholog Psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Îndemn de viață pentru părinți cu privire la binele copilului! O altfel de abordare în relația cu acesta!
(„o altfel de abordare, din perspectivă adleriană, a relației cu copilul”). Pornind de la unul din conceptele fundamentale ale concepției psihologice a lui Alfred Adler (unul din titanii psihologiei mondiale), acela de „separare a sarcinilor”, să analizăm modul în care poate fi abordată sarcina de învățare a copilului, într-un dialog al unui terapeut cu un părinte sceptic:
Părintele (P): Copilului meu îi este greu să studieze, nu e atent, nu își face temele, este delăsător în privința școlii.
Terapeutul (T): Și te-ai implicat să îl ajuți?
P: Da, desigur. Are ore în privat, îl monitorizez, îl ajut la teme, îl ascult. Asta e datoria unui părinte. Cu alte cuvinte, îl pun să își facă temele, chiar dacă nu îi place.
T: Și în urma acestei abordări, iubește școala? Își face temele cu plăcere?
P: Nu. Se implică doar atât cât să ia niște note bune. Dar nu îi face plăcere.
T: Înțeleg. Din perspectiva psihologiei adleriene, pornim de la premisa: „A cui este acestă sarcină?”
P: A cui sarcină?
T: Dacă acel copil învață sau nu. Dacă iese la joacă sau nu. În principiu, aceasta este sarcina copilului, nu a părintelui.
P: Este un lucru pe care ar trebui să-l facă acel copil?
T: Da. NU are rost ca părinții să învețe în locul copilului, nu?
P: Păi nu, nu are rost.
T: Învățatul este sarcina copilului. Gestionarea situației de către părinte, care îl obligă pe copil să învețe, este, de fapt,o intruziune, în sarcina altcuiva. Trebuie să ne gândim din perspectiva întrebării: „A cui este acestă sarcină?”. Și să separăm, permanent, sarcinile noastre de ale altor persoane.
P: Din punctul meu de vedere, constrângerea copilului să învețe intră în atribuțiile de părinte. Pentru că majoritatea copiilor nu învață doar din entuziasm și, la urma urmei, părintele este cel care are grijă de copil.
T: Ia în calcul următorul lucru: cine va obține în cele din urmă rezultatul final datorat alegerii făcute? Când copilul a decis să nu studieze, într-un final, rezultatul acestei decizii – că nu ține pasul în clasă, că nu intră la școala dorită – nu revine neapărat părinților, ci copilului.
P: Faceți o mare greșeală! Părintele are experință de viață, are rol protector, are responsabilitatea de a-l îndemna pe copil să învețe pentru a nu apărea astfel de situații. Este pentru binele copilului, nu o intruziune. Deși învățatul poate fi sarcina copilului, obligația de a-l face să învețe este a părintelui.
T: Este foarte adevărat, auzim mereu părinții spunând că „este pentru binele tău„. Dar e limpede că fac asta pentru a-și îndeplini propriile scopuri, care ar putea fi, de exemplu, imaginea lor în societate, nevoia de a se mândri sau dorința de control. Cu alte cuvinte, nu este „pentru binele tău”, ci al părinților. Și tocmai pentru că simte falsitatea situației, copilul se revoltă.
P: Așadar, chiar dacă copilul nu învață, din moment ce este sarcina lui, trebuie să îl lăsăm în pace?
T: Psihologia adleriană nu recomandă abordarea prin neimplicare. Lipsa acesteia înseamnă că nu știi și nici măcar nu te interesează ce face copilul. În schimb, prin simplul fapt că știi ce face copilul, îl protejezi. Dacă problema este învățarea, copilul trebuie să știe că asta e sarcina lui și trebuie să îi dai de înțeles că îl vei ajuta ori de câte ori dorește să învețe. Dar nu trebuie să intervii în sarcina copilului. Dacă nu cere ajutorul, nu este indicat să ne amestecăm. Iar lucrul și mai important este dacă copilul simte că are libertatea de a se consulta cu părinții când se confruntă cu o dilemă și dacă aceștia au construit constant o relație de încredere suficient de puternică.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
