Poveste emoționantă: „Într-o noapte s-a oprit la poarta casei noastre o maşină a Securităţii, care l-a luat pe tata”

Comunismul reprezintă pentru mulți o perioadă neagră din cursul istoriei. În România, regimul totalitar și-a impus dictatura și prin arestarea a nenumărate persoane care nu au fost pe placul noilor conducători ai țării.

Nici Maramureșul nu a fost ferit de mânia noii orânduiri, mulți dintre locuitorii acestui ținut fiind nevoiți să plătească un preț greu doar pentru faptul că aveau o anumită situație socială sau alte convingeri. În această situație s-a aflat și Constantin Rednic din Drăghia, care a fost ridicat din propria casă de organele Securității, pentru a fi dus la muncă la Canal.

„Tatăl meu a fost arestat în 1951. Înainte cu câteva luni a fost chemat la centrul de comună şi în Târgu Lapuș, unde i-au pus numeroase întrebări. Anchetatorii pretindeau că tata are armă şi, în plus, tatăl lui avea pământ destul de mult. Eu eram căsătorită şi locuiam la Cluj atunci. După multe ameninţări şi bătăi, într-o noapte s-a oprit la poarta casei noastre o maşină a Securităţii, care l-a luat pe tata. Acasă au rămas bunica, mama şi fratele meu care era bolnav. De atunci nu am mai ştiut nimic de tata, unde a fost dus şi ce se întâmplase cu dumnealui până în toamna anului 1952.

Atunci tata s-a întors. Mi-a povestit că a fost la canal la Poarta Albă. Acolo trebuiau să sape canalul. Deţinuţii între ei erau foarte apropiaţi. Printre aceștia se aflau şi nişte profesori din Dej care nu erau obişnuiţi cu munca fizică. Cei de la țară săpau şi norma celor de la oraş, pentru a-i scăpa de pedeapsă. De asemenea, i-au dus şi la cules de orez unde stăteau în apă până la brâu. Noaptea dormeau în barăci pe beton. Într-o dimineaţă când au mers la muncă, un bărbat, Augustin Criste, se simţea rău. Era întins pe jos, iar tata l-a rugat pe gardian să îl lase să meargă până la el zicându-i că sunt din sate vecine. Acesta nu a vrut şi a strigat: <<Înainte!>>. Seara când s-a reîntors, tata a aflat că omul a murit şi a fost aruncat în groapa comună.

Într-o vreme, s-a zvonit printre deţinuti că un inginer rus ar fi atras atenția autorităţilor române că o dată cu săparea canalului, apele mării vor inunda Dobrogea, iar lucrările s-au oprit brusc. Aşa au reușit să scape, iar tata s-a întors acasă. A fost coleg de celulă cu poetul Vasile Militaru. S-au împrietenit, iar poetul i-a promis că-i trimite un volum cu poeziile sale dacă scapă viu de acolo. Nu a primit niciodată nimic, iar după ani am aflat că Vasile Militaru a murit în închisoare. Tata a rămas pentru restul vieţii bolnav şi cu o durere întipărită în privire”, povestește fiica acestuia, Livia Rednic Radu (90 de ani).

L.C.H.