Personalități maramureșene de ieri și de azi, născute în luna ianuarie

De-a lungul timpului, pe ținuturile binecuvântate și de poveste ale Maramureșului s- au născut Oameni care și-au lăsat puternic amprenta în diferite domenii, artă, istorie, cultură. Îi vom reînvia, unul câte unul, începând cu personalitățile născute in luna ianuarie.

VASILE LUCACIU – născut la 21 ianuarie 1852. Este printre cele mai importante personalități ale Maramureșului dar și ale românilor.
Preotul vicar greco-catolic s-a născut în comuna Apa, care făcea parte atunci din „Părțile ungurene”, așa cum îi spuneau autoritățile Partium. Studiile și le-a făcut la școala confesională greco-catolică din Baia Mare, unde numărul românilor întrecea cu mult pe cel al ungurilor și nemților, deși școala era în limba maghiară. Cu timpul, gimnaziul se reduce la patru clase și Vasile Lucaciu este nevoit să studieze în Ungaria dar acolo nu-și va găsi locul. Se transferă la Liceul Ordinului Premonstratens, încercând o carieră militară. Nu e compatibil nici cu viața de cazarmă și pornește către Roma, in anul 1868 unde câștigă prin concurs una din cele două „stipendii”. Se evidențiază prin dorința de cunoaștere și capacitatea sa intelectuală și termină studiile ca doctor în teologie și filosofie.
Întors acasă, fiind afectat de presiunile de maghiarizare ale românilor, chiar și prin intermediul bisericii, hotărăște să urmeze cariera preotească.

Mecca românilor din Ardeal

În 1874 se căsătorește cu Paulina, fiică de preot și este hirotonisit ca preot pentru Parohia greco-catolică din Sâncrai, judetul Sălaj. Slujește în acel lăcaș, patru ani. Va avea trei copii, primul murind la trei luni după naștere.
Publică articole în care condamnă atitudinea instituțiilor de stat. Imbrățișează meseria de profesor de religie și limba română la Satu Mare, unde fondează „Revista catolică”.
Între anii 1881-1884 publică o lucrare filosofică in trei volume (Logica, Metafizica și Morala).
În 1885 se întoarce la Șișești unde preia postul de preot greco-catolic.
Intră în politică ca delegat al românilor din comitatul Satu Mare și este ales în noul Comitet Central la Congresul P.N.R de la Sibiu.
Presa maghiară începe o campanie împotriva lui Vasile Lucaciu pentru „tulburare patriotică și ura adâncă ce o poartă poporului maghiar”.
Calitatea de român a lui Vasile Lucaciu a fost mai presus de orice.
Vasile Lucaciu organizează la 27 august 1890 sărbătoarea de dedicațiune a Bisericii și nu sfințirea ei, denumind-o ” Mănăstirea Maicei Românilor în Șișeșci”.El a mai spus: „Prin ridicarea acestei biserici, se începe lupta românilor din Ungaria pentru dezrobirea lor și unirea cu patria mamă”. Șișeștiul a devenit Mecca românilor din Ardeal.

Condamnat, arestat, eliberat și apoi arestat din nou

Întocmește un Memorandum în care scrie:” Mergem la împărat ca sa pârâm pe regele Ungariei”. În urma Memorandumului, Vasile Lucaciu are parte de multe procese, până la suspendarea din funcția de paroh la Șișești. Locuitorii se revoltă, scriind o scrisoare papei, episcopului din Gherla și scaunului mitropolitan de la Blaj. Condamnarea lui V. Lucaciu a fost regizată sub cupola legalității maghiare. Este condamnat la un an de închisoare. Reîntors, este arestat din nou.Din cauza condițiilor din închisoare se îmbolnăvește, apoi va fi judecat în procesul Memorandumului.
Toată suflarea Ardealului era în fierbere.
Eliberat fiind, a continuat oriunde s-a dus, să fie portdrapelul Revoluției de eliberare națională și socială a Transilvaniei.
S-a implicat în războiul Austro- Ungariei din august 1916, primind misiuni oficiale din partea guvernului. A călătorit în delegații in America, Franța, Italia unde a promovat interesele românești.
Se întoarce acasă în anul 1919 iar trei ani mai târziu moare în locuința sa din Satu Mare.

I.C. Brătianu spunea: „se stinge o voce autorizată a patriotismului român, care a apărat și îmbărbătat neamul nostru, în vremea celor mai aprigi frământări și a celor mai mari realizări”.

Vasile Lucaciu va rămâne în sufletele oamenilor și prin Doina lui Lucaciu , o priceasnă a compozitorului băimărean, Liviu Borlan.

Lăcrimioara ZOTA