Evenimentul 23 august 1944 a fost cu siguranță un punct de cotitură în istoria României și a schimbat soarta acestei țări. Poate pentru unii a fost considerat un moment al triumfului românesc, care a salvat țara și teritoriile ei de la o soartă mai cruntă. Alții sunt de părere că a fost un moment al decăderii românești, care a condamnat-o la un regim, o bună parte de timp obedient Moscovei, apoi s-a transformat în dictatura națională a unui lider excentric. Momentul 23 august 1944 a fost un moment decisiv și foarte important din istoria țării, care poate fi încă dezbătut și discutat. Importanța și semnificația acestuia a crescut radical mai ales în perioada dictaturii comuniste, când evenimentul este declarat ca Ziua Națională a României. Acest lucru a fost reglementat prin Hotărârea guvernamentală nr. 908 din 18 august 1949, când Consiliul de Miniștri, întrunit într-o ședință, declară ziua de 23 august 1944 ca zi de sărbătoare națională. Documentul laudă Armata Roșie ca armată eliberatoare și atribuie reușita mișcării Partidului Comunist Român. Așadar, în timpul dictaturii comuniste, evenimentul devine un fel de simbol național, este văzut ca fiind victoria și triumful comunismului asupra fascismului.
De la o festivitate dedicată întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste în cel de al Doilea Război Mondial, ziua s-a transformat în altceva. Ziua de 23 august a rămas în amintirea românilor drept cea mai importantă sărbătoare comunistă, când se organizau ample defilări şi activităţi în cinstea lui Nicolae Ceausescu. Înainte de 1989, pe 23 august era ziua noastră naţională. Generațiile care au prins anii 70”, 80”, 90”, își aduc aminte că atunci, la 23 august, aveau loc acele manifestări grandioase pe stadion, care erau pregătite din timp. Iată că după 90” mulți mai au poate regretul acelei perioade, nostalgia acelei perioade, deși în perioada respectivă fiecare dintre cei care participau, urau acel moment. Urau să stea ore întregi pe un stadion, urau să facă acele coregrafii, lozinci, personaje, porumbei. Deșii copiii se aflau în vacanță, erau aduși, profesorii organizau acele manifestări, marșuri, discursuri momente, toate într-o căldură insuportabilă. Românii de toate vârstele erau obligaţi să participe la demonstraţiile care se organizau. În aşa-zisă Epocă de Aur, paradele includeau mii de elevi, sportivi, muncitori și militari. De la ceremonie nu lipsea Nicolae Ceaușescu.
Lăcrimioara ZOTA
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
