Documentarul „Justiția capturată”, lansat de Recorder, confirmă punct cu punct ceea ce mulți bănuiau și foarte rar îndrăzneau să semnaleze: hibele din sistemul judiciar românesc sunt reale și profunde. Spectrul cătușelor fluturate în trecut a intimidat mulți oameni, dar, surprinzător, mulți vinovați au scăpat, în timp ce presupuși nevinovați au fost condamnați. Acum, însă, avem mărturii directe de la magistrați integri, nume, dovezi și povești care nu mai pot fi ignorate.
Problema nu mai este doar corupția individuală, ci capturarea sistemului în ansamblu. Procurorii care ar trebui să ancheteze, liberi, grupuri infracționale organizate sunt ei înșiși controlați de o structură care funcționează exact ca un grup infracțional organizat. Sistemul a devenit ceea ce ar trebui să combată: opac, ierarhic, protector al intereselor de grup prin control instituțional și intimidare.
Acum a aflat că dosarele se împart preferențial, se dau ordine pentru soluționarea cauzelor într-un anumit fel, președinții de curți de apel fac delegări cu dedicație, CSM detașează judecători pentru a-i scoate din dosare importante, iar Inspecția Judiciară declanșează anchete disciplinare abuzive, uneori privind aspecte de viață privată. Mai mult, judecăți disciplinare făcute de tabăra dominantă din CSM au încălcat legea cu rea-credință, iar recursuri în casație redeschid ilegal dosare deja dovedite, albind infractori. Reluarea cercetării judecătorești din cauza schimbării judecătorilor din complet, deși fără bază legală, a devenit un instrument obișnuit. Dosare pierdute, prescrise sau amânate ani de zile completează tabloul.
Diferența față de criminalitatea obișnuită este că acest grup controlează instrumentele statului de drept și le folosește pentru a se proteja pe sine și pe aliații politici. Războaiele interne între magistrați nu sunt expresia independenței, ci simptomele unei guvernanțe defectuoase. Sistemul conceput în ultimii ani e sufocant pentru un magistrat cinstit; timpul și energia pentru lupte interne au fost epuizate. Cetățenii, însă, nu pot rămâne indiferenți. Un protest poate să nu schimbe totul peste noapte, dar tăcerea aduce pierderea încrederii și deschide ușa extremismului. Fiecare zi fără acțiune înseamnă un dosar închis, un alt cetățean fără acces la justiție, un alt magistrat onest persecutat.
Alex Nedea, jurnalist Recorder, surprinde perfect acest sentiment: „Judecătoarea Andrea Chiș spune în documentarul Recorder: ‘Nu poți să amuțești o mulțime’.” Sutele de oameni care au ieșit în stradă la București și Cluj, cu pancarte „Hoții prinși, nu prescriși” sau „Justiție, nu mafie”, dau glas acestei frustări colective. Motivul ? Documentarul, vizionat de peste 2 milioane de ori pe YouTube și difuzat de TVR, a stârnit o undă uriașă de indignare care nu se va uita ușor. Se pare că efectele vor fi mai mari, de exemplu EuroManifest a făcut deja cerere pentru obținerea unei autorizații pentru a protesta Sâmbătă 13 Decembrie în Piața Universității în semn de indignare față de capturarea Justiției.
Președintele Nicușor Dan comentează :
„…Faptul că lupta anticorupție s-a redus dramatic are influență politică. Numirile procurorilor-șefi au fost politice. Societatea vorbește de mult de probleme în justiție fără să vedem, la nivelul Ministerului Justiției, voință de a intra cu adevărat în ele. …”
Și totuși, rămâne întrebarea: va urma o revoluție juridică reală sau va fi doar un moment de revoltă de 2-3 zile, urmat de liniște?
Cetățenii așteaptă răspunsuri, magistrații integri cer sprijin, iar documentarul Recorder a scos în lumină ceea ce era ascuns de ani de zile. Urmează acțiune sau ne vom obișnui cu un sistem care protejează infractorii și pedepsește dreptatea?
Ultima oră :
Între timp, după ce a apărut în documentarul Recorder, judecătorul Beșu Ionel Laurențiu este deja vizat de verificări la CSAT, CSM și CNSAS, în contextul unor suspiciuni publice legate de un posibil trecut în structuri de informații și al afirmațiilor denunțate ca neconforme cu realitatea, într-un gest care seamănă mai mult a răzbunare decât de clarificare a adevărului, arătând cât de ușor pot fi folosite instituțiile pentru a intimida magistrații incomozi.
Vasile Petrovan
