Există dosare care, dincolo de detaliile juridice, par menite să deschidă discuții conflictuale despre identitate, democrație și limitele libertății de exprimare. Cazul lui Călin Georgescu este unul dintre ele. Fost candidat la alegerile prezidențiale, se află astăzi în centrul unui proces pentru propagandă legionară, acuzat că, în perioada 2020–2025, ar fi promovat în mod repetat idei și concepții cu tentă fascistă, xenofobă și extremistă, prin declarații publice și mesaje online.
Judecata era programată astăzi la Judecătoria Sectorului 1 București, dar nu s-a putut desfășura. Nu din lipsă de probe sau dintr-o strategie a apărării, ci din cauza unui protest al magistraților față de reforma pensiilor speciale, ceea ce arată cum fragilitatea instituțională poate, ironic, să se suprapună peste sensibilitatea unor subiecte extrem de importante pentru comunitate.
În rechizitoriu este citat inclusiv discursul susținut de Georgescu la 2 octombrie 2021, în Piața Universității, în fața protestatarilor împotriva restricțiilor pandemice. Pentru procurori, asemenea momente reprezintă probe ale promovării unei ideologii incompatibile cu valorile constituționale. Pentru alții, chestiunea se ridică la nivelul dreptului la opinie, oricât de incomodă ar fi aceasta.
Întârzierea procesului nu rezolvă dilemele. Ele rămân. Cât de departe poate merge libertatea de exprimare într-o societate democratică? Cum protejăm ordinea constituțională fără a transforma justiția într-un instrument de cenzură?
Astfel, cazul Georgescu devine mai mult decât o speță juridică. Este un test de maturitate pentru instituții, dar și pentru societate, obligată să se privească în oglinda istoriei și să decidă unde trasează granița dintre opinie și propagandă.
Vasile Petrovan
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
