România intră în primul episod serios de căldură al verii - 16 minute în urmă
Festival internațional de literatură, artă și tradiții la Târgu Lăpuș - 46 minute în urmă
Zeci de elevi din Iași au participat la atelierele Școlii Rădăcinilor Străbune - 3 ore în urmă
Evanghelie veche de peste trei secole, expusă la Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighet - 3 ore în urmă
Elevii Colegiului „Gheorghe Șincai” Baia Mare au obținut numeroase premii la concursurile de limba italiană - 3 ore în urmă
19–20 iunie 1987, ziua în care a fost demolată Biserica „Sfânta Vineri”– Hereasca - 4 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, vineri 19 iunie 2026 - 5 ore în urmă
Autorulota ZU ajunge la Baia Mare: Mihai Morar, Daniel Buzdugan și Emma transmit live din inima orașului - 5 ore în urmă
La nici 10 ani, băimăreanca Zeea Mațan impresionează la Campionatul Mondial de Fitness - 14 ore în urmă
Scandal fără precedent în PNL: acuzații de „vot impus” și acțiune în instanță - 16 ore în urmă
Ia se sărbătorește internațional la data de 24 iunie
O iniţiativă a comunităţii online „La Blouse Roumaine”, fondată de Andreea Tănăsescu (2012), care a propus ca această dată, când are loc sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi cea străveche a Sânzienelor şi Drăgaicei, să devină o zi dedicată iei şi să fie cunoscută drept Ziua Universală a Iei. În iunie 2013, a avut loc prima ediţie cu tema „Sânzienele îmbracă Planeta în Ie”.Anul acesta, Ziua Internațională a Iei” se află la cel de-al 12 lea an. Ziua Universală a Iei este sărbătorită, în prezent, în peste 50 de ţări şi 300 de localităţi, de pe şase continente. Manifestarea a intrat în programul anual al muzeelor şi instituţiilor culturale din ţară şi străinătate, fiind marcată atât de ambasadele României, cât şi de misiunile diplomatice în România.
Ia sau cămaşa cu altiţă a reprezentat întotdeauna piesa principală a portului femeiesc tradiţional românesc, care prin ornamentică, prin calitatea materialelor şi a execuţiei, punea în evidenţă statutul social, economic şi civil, dar şi personalitatea purtătoarei. Vechea formă a cămăşii femeieşti tradiţionale era cămaşa lungă, cămaşa „pe de-a întregul”. În timp, partea de sus a cămăşii s-a desprins de poale, separându-se cămaşa scurtă (numită cel mai adesea cu termenul „ie”, derivat din latinescul „tunicae lineae” – tunică subţire purtată pe piele). Iniţial, cămaşa era croită din pânză de cânepă ţesută în casă, la război, apoi, cu trecerea timpului a început să fie făcută din pânză de in şi borangic, pentru cele de sărbătoare, de in şi cânepă cu urzeală de bumbac, de bumbac, pentru cele de zi cu zi, şi se distingea, în funcţie de regiune, atât prin motive cât şi prin tehnicile de decorare. Aceste cămăși au fost transmise pe mai departe, fapt care a conservat tradiţia, bunul gust şi unicitatea de la o generaţie la alta.
Lăcrimioara ZOTA













