Quo vadis homo sapiens? Este o întrebare retorică, care pune în discuție direcții ale omului înzestrat cu înțelepciune. Încotro ne îndreptăm, oameni înțelepți? Trăim timpuri efervescente, rătăcim în fiecare zi în centrifuga vieții, asaltați de acel perpetuum mobile, încercând să dăm o direcție existenței. E un proces care se desfășoară firesc, dar pentru cei mai mulți dintre noi cam anevoios sau pe curbura valului.
Generația tânără pare să repete acest proces, căutând undeva, cândva, cumva, un colac de salvare. Ar fi bine să învățăm această generație că traseul propriei vieți se poate contura în mod planificat pe harta interioară a fiecăruia. Ea pornește din punctul în care copilul învață să își propună scopuri în viață. Ele trebuie să fie cu puncte de reper, măsurabile ca durată și realizabile prin acțiunile POT, ȘTIU și VREAU! Conturarea clară a unui scop cu toate proprietățile lui vor conștientiza copilul că și-a propus să realizeze un obiectiv și că are de atins o țintă, ceea ce îi va orienta în mod pozitiv mentalitatea, starea emoțională și imaginea de sine.
Existența scopului va atrage după sine toate strategiile de atingere a acestui scop, validarea lui, utilitatea și oportunitățile sale.
Să presupunem că un copil își propune să obțină nota 10 la limba română, pe termen scurt, prin autosugestie și încredere în sine. Avem scopul. El trebuie atins prin eforturi proprii, învățând sistematic. Aceste eforturi vor fi o succesiune repetată, iar la momentul potrivit scopul va fi atins.
Scopul atins are nevoie de o validare. Cum confirmă sau recunosc copiii valoarea obținută? Oare o validează? Oare cei din jur o validează? Aceasta este o întrebare la al cărei răspuns ar fi bine să reflectăm cu toții. Validarea este extrem de importantă. Este biblia motivației învățării.
Obținerea validării va duce la căutarea utilității acesteia. La ce îmi folosește? Reflecția copilului ar putea fi următoarea: Am obținut acel 10 la limba română, am fost apreciat pentru asta, dar la ce îmi este utilă această notă? Mi-a crescut motivația, imaginea de sine, încrederea și pot să am control în continuare, în obținerea mediei anuale, așa cum îmi doresc. Iată cum acțiunile POT, ȘTIU și VREAU focalizează întreg traseul motivațional!
Utilitatea scopului va crea ulterior oportunități, ocazii care se vor ivi pe parcurs în alte situații și împrejurări, vor fi acele guri de oxigen care vor alimenta permanent atenția, motivația și voința copilului.
Să recapitulăm: Copilul a avut un scop, l-a atins, l-a validat, i-a găsit utilitatea, dar și oportunitățile. Învățați-vă copiii să își construiască singuri propriul plan de dezvoltare, pe termen scurt sau lung, în așa fel încât acesta să devină o deprindere și în viața de adult. Iar noi…, noi adulții…, să învățăm de la copii!
Consilier de dezvoltare personală,
Prof. Ana Mirela Crâncău
Citește și
Palma lui Dumnezeu – prof. Ana Mirela Crâncău, consilier de dezvoltare personală
