Frumusețile de la noi: Crește în arie turistică protejată și este o floare specială; Roua Cerului, „carnivora delicată”, care trăiește în Maramureș
Județul Maramureș nu duce lipsă de frumuseți naturale. Una dintre ele este Roua Cerului, adică o floare pe cât de delicată, pe atât de periculoasă, dar din fericire doar pentru unele insecte.
Ea se găsește în Tăul Chendroaiei. Acesta, situat sub Creasta Cocoșului, la 1043 metri altitudine, este constituit de fapt din două ochiuri de apă, reminiscențe ale unui fost lac, mult mai mare, transformat într-un tinov, prin colmatare și înmlăștinire.
„Este un obiectiv turistic de neratat dacă vă aflați în zona Munții Gutâi-Creasta Cocoșului. În apele-i întunecate se reflectă magnific stâncile abrupte ale Creastei Cocoșului, prilej pentru fotografii spectaculoase, numai bune de împărtășit cu prietenii. Aici puteți admira o mică plantă carnivoră, ceva mai specială, foarte delicată și suavă, după cum îi este și numele – Roua Cerului – și ea foarte fotogenică! Tăul este situat chiar lângă traseul cruce roșie ce urcă din satul Breb. Dacă vii dinspre Pasul Gutâi sau Mara, trebuie să te abați puțin pe trasul cruce roșie la intersecția de sub Creasta Cocoșului”, arată reprezentanții Eco Maramureș.
Roua cerului (Drosera rotundifolia) este o plantă erbacee mică, insectivoră, perenă, hidrofită din familia droseracee (Droseraceae) răspândită în Europa, Asia, America de Nord.
Trăiește în regiunea de dealuri și montană, în turbării, unde vegetează în pernele de sfagnum (Sphagnum). Așa cum este, în cazul nostru, Tăul Chendroaiei.
Are frunzele circulare, roșiatice, dispuse în rozetă bazală, acoperite pe fața superioară și marginal cu peri glanduliferi măciucați în vârf, a căror secreții lipicioase strălucesc în lumina soarelui ca picăturile de rouă (de unde și denumirea populară). Are o tulpina floriferă scapiformă, simplă, erectă. Florile sunt mici, albe, dispuse într-o cimă scorpioidă; caliciu este tubulos și campanulat. Corolă este alingit-obovată; androceul are 5 stamine cu antere extrorse, iar gineceul are un ovar superior. Înflorește în lunile iunie-august. Fructul este o capsulă. Semințele sunt fusiforme, galbene-deschis, lungi până la 2 mm. Planta ademenește insectele cu tentaculele (perii glanduliferi) acoperite cu o sevă vâscoasă de care se prind insectele. Tentaculele de pe marginea petalelor se închid, iar seva plantei învelește insecta și o dizolvă complet, până nu mai rămâne nimic decât chitina, arată Dicționarul Botanic. O puteți admira înflorită de la începutul verii până la începutul toamnei, în funcție de condițiile meteorologice.
C.Ț.
