Recent, bota unui păcurar a ajuns la Casa Muzeu din Rogoz. Aceasta este frumoasă, împistrită și a fost donată de Viorel a Flești din Lăpuș.
Redăm mai jos povestea botei, așa cum a fost transmisă de Călina Mârzac, administrator Muzeu.
„Bota păcurarului și a ei poveste..
„Bunul Dumnezeu îi păste tăte cele șî pă El l-am pus deasupra tuturor. Apoi am pus sfânta zî cu razăle soarelui cel lumninos; apoi am pus sfânta noapte cu ceriu plin de stele șî cu luceferii ceia mândri; apoi am pus Valea Ŕâuoii de-o parte și alta a drumuli, dealuri cu păduri, cu văi, cu poieni cu fânețuri cu mâncătură bună la animale șî ultima dată am încrestat tăt ce’i sub pământ, izvoare, bolovani și rădăcini. Șî tomna jos de tăt am pus cum într’o bună zî să gată tăte cele….cu bune și cu mai puțân bune”….
-De ce le-ai pus așa?
…..”așe mnio vinit! o fo’ o zî tare ploioasă șî beșcotele ieste de oi no stat un mnez, fără o tăt frecat o iarbă așe deasă șî grasă șî am tăiet bota să le spai, da pă când am cojât’o o ieșât soarele șî ce zî mândră o fo de tuluoare, ș’apoi așe mi-o vinit să încrest tătă lumea asta pă botă!”
Bota împtistrită a păcurarului este ca o carte de identitate a celui care o poartă, cu tot ceea ce simte și trăiește.
„Amu are o hibă că-i sfărdită un mnez. De ți’oi zâce nu mi crede, da am dat după o lupoică ce’o vinit la staul, șî am nimerit hăpt într’un fag gros șî s’o crepat. Da șî așe mneata la Muzeu n’ai de îmblat la oi, îi așeza’o bine!
Alături de șuștar, bărbințe, gavan, cofă, linguri de lemn, cupă, fele, fartai, deț, șterț, bota păcurarului de azi face parte din colecția Casei Muzeu Rogoz.
Mulțumesc, Viorel a Flești din Lăpuș, pentru bota împtistrită și a ei poveste!”.
Citește și
Câteva daruri pentru Casa Muzeu din Rogoz – un gest mic, cu impact mare pentru păstrarea tradițiilor
