Ultimul meci din acest an pentru CSM Sighet - 2 ore în urmă
Ministrul Sănătății, în vizită la spitalele din Baia Mare - 2 ore în urmă
Masa rotundă „Educație și Voluntariat” a reunit liceeni și tineri voluntari la Biblioteca Județeană - 3 ore în urmă
Galeria Premiilor „Alianța 2025” – Distincții pentru oficiali români - 3 ore în urmă
Atelier de creație pentru senioarele de la Centrul „Rivulus Pueris” din Baia Mare - 3 ore în urmă
„Crăciun în Satu’ de pe Deal” – tradiție și colind la Muzeul Satului din Baia Mare - 3 ore în urmă
15 decembrie 1989 – O prefață a Revoluției Române, sau chiar prima ei pagină? - 4 ore în urmă
Tradiție și continuitate: La Sighetu Marmației va avea loc cea de-a 57-a ediție a Festivalului de Datini și Obiceiuri de Iarnă „Marmația” - 4 ore în urmă
Arestați preventiv după ce au înșelat o femeie cu 46.000 de lei - 4 ore în urmă
Colind, tradiție și bucurie duhovnicească în Parohia Săcălășeni – a avut loc a IV-a ediție a concertului „Din Altarul Cerului” - 4 ore în urmă
Alimentație și gastronomie tradițională: Prunul era nelipsit din gospodăriile maramureșenilor
Pe vremuri, un loc extrem de important în universul culinar tradițional maramureșean îl dețineau fructele conservate, în primul rând fiind magiunul de prune (silvoiță sau lictar, denumiri preluate din limba maghiară).
Prunul era nelipsit din gospodăriile maramureșenilor (la fel cum era vița-de-vie pentru greci sau italieni), în calitatea sa de furnizor aproape exclusiv de alcool.
Dar fructele care nu ajungeau în cazanul de țuică erau valorificate și ele, atât prin fierbere, cât și prin uscare.
Maramureșenii consumau fructe uscate nu numai pe post de desert, ci și ca fel principal, în diferite combinații sau rețete. Așa după cum păstorul arab din deșert se hrănea în primul rând cu lapte de cămilă și curmale uscate, omologul său maramureșean avea la îndemână laptele de oaie și prunele uscate.
Din prunele uscate se preparau supe, iar din cele conservate prin fierbere mămăliga cu magiun. Porloșele, spre exemplu, erau un desert aproape perfect adecvat ofertei alimentare din regiunea Maramureșului, fiind un sortiment de plăcinte bazate doar pe unsoare de porc, lapte acru de oaie, magiun de prune și zahăr. Rețetele mai recente din Maramureș menționează de multe ori bicarbonatul de sodiu (cu denumirea lui populară, dialectală: brozi), dar mărturiile etnografice mai vechi atestă utilizarea unor agenți pentru dospit tradiționali, așa cum era spuma culeasă de pe borhotul de prune, folosită în loc de drojdie.
Prunul – un pom fructifer care se adaptează ușor la condiții mai vitrege de sol și de climă – se dovedea astfel capabil să ofere o multitudine de produse, de la fructele proaspete până la cele conservate, „gomboți” cu prune, magiun amestecat cu mămăligă și, în cele din urmă, indispensabila horincă, se precizează în Memoria Ethnologica, Alimentație și gastronomie tradițională maramureșeană, autor: Sorin Mitu.
















