România pare să fi găsit o soluție la problema urșilor care coboară tot mai des în sate și orașe. Potrivit declarației de astăzi a doamnei ministru Diana Buzoianu, primarul și viceprimarul devin, oficial, coordonatori ai echipelor de intervenție. Dacă privim strict litera legii, lucrurile sunt clare. Dacă privim realitatea din teren, imaginea devine aproape ironică.
Ani la rând, oamenii s-au plâns că procedurile erau prea lente. Ursul intra în gospodărie, trecea prin curte, speria oamenii, uneori omora animale, iar autoritățile trebuiau să parcurgă un întreg traseu birocratic: întâi alungare, apoi relocare și abia la final alte măsuri. Între timp, ursul nu citea legislația și nici nu aștepta după avize.
Acum legea s-a schimbat. În situațiile în care un urs intră în intravilan și reprezintă un pericol real, echipa de intervenție poate decide direct metoda potrivită, inclusiv eutanasierea sau împușcarea, dacă viața oamenilor este pusă în pericol. Pe hârtie, totul pare logic. În practică însă, apare o întrebare simplă: cine ia decizia? Răspunsul este surprinzător pentru mulți cetățeni. Echipa este condusă de primar sau viceprimar. Cu alte cuvinte, omul care dimineața discută despre asfaltări, canalizare sau iluminat public poate ajunge după-amiaza să coordoneze o intervenție împotriva unui urs de câteva sute de kilograme aflat într-o gospodărie.
Privind numărul incidentelor din ultimii ani, aproape că îți vine să spui că unele primării ar trebui să-și mute birourile la liziera pădurii. Ar economisi timp. În multe zone montane și submontane, urșii au devenit o prezență atât de frecventă încât intervențiile par să intre în rutina administrației locale. Dacă înainte primarul era căutat pentru o problemă la drum sau pentru iluminatul public, acum poate fi chemat și pentru un urs aflat în livada cuiva. Ce face primarul dacă un om este atacat?
Ironia se oprește însă aici. Pentru că realitatea este una serioasă. În ultimii ani inclusiv în Maramureș, au existat numeroase întâlniri între oameni și urși care s-au încheiat tragic. Au fost persoane rănite grav și chiar oameni care și-au pierdut viața. În astfel de situații, diferența dintre o intervenție rapidă și o ezitare de câteva zeci de minute poate însemna enorm. Tocmai de aceea, mesajul transmis de Ministerul Mediului este clar: protejarea comunității trebuie să fie prioritatea principală. Autoritățile locale nu mai au obligația de a parcurge automat toate etapele vechii proceduri dacă există un pericol evident. Riscul trebuie evaluat la fața locului, iar decizia trebuie luată rapid.
Desigur, nimeni nu își dorește ca intervențiile să devină arbitrare. Legea prevede criterii clare, iar fiecare acțiune trebuie justificată și documentată. Există echipe din care fac parte specialiști, reprezentanți ai jandarmeriei, personal cinegetic și medici veterinari. Totuși, responsabilitatea finală rămâne una uriașă pentru cei care conduc intervenția.
Poate că adevărata problemă nu este cine semnează documentele sau cine conduce echipa. Problema este că România a ajuns în punctul în care astfel de intervenții au devenit necesare atât de des. Când urșii apar pe străzi, în curți, lângă școli sau în apropierea locuințelor, discuția nu mai este doar despre protecția faunei sălbatice. Este și despre siguranța oamenilor.
Așa că da, imaginea unui primar care trebuie să decidă rapid ce face cu un urs poate părea ușor absurdă și chiar ironică. Dar în spatele acestei imagini se află o realitate cât se poate de serioasă: comunități care au nevoie de protecție și autorități care trebuie să acționeze înainte ca următoarea știre să vorbească despre o nouă tragedie.
Totuși, oare nu există și alte soluții pentru gestionarea problemei urșilor din România? Este chiar necesar ca animalele să fie ucise? În cazul animalelor domestice există metode de control al înmulțirii care nu implică utilizarea armelor. Cine știe, poate că, în viitorul îndepărtat, vom deveni mai empatici.
Sursa FOTO: Arhivă
Vasile Petrovan
Citește și:
Atenționare pentru drumeți! Au fost observate vipere în zona Creasta Cocoșului din Maramureș
