În ultima vreme, tot mai multe primării din România, inclusiv din Maramureș, au anunțat că vor să interzică jocurile de noroc pe raza localităților. La prima vedere, ideea pare una binevenită. Mulți oameni s-au săturat să vadă săli de păcănele la fiecare colț de stradă, lângă școli, lângă blocuri sau chiar în centrele orașelor. Jocurile de noroc au devenit, pentru multe familii, o problemă reală. Există povești despre oameni care au pierdut bani, liniște și chiar relații din cauza dependenței de aceste jocuri. De aceea, atunci când primarii spun că vor să limiteze fenomenul, mulți cetățeni îi susțin.
Dar, ca în multe situații din România, apare o problemă. Legea care ar trebui să rezolve lucrurile pare să fi fost scrisă prea grăbit. Noua ordonanță a Guvernului permite autorităților locale să interzică jocurile de noroc, însă formularea ei este foarte generală. Nu spune clar dacă o primărie poate interzice doar anumite tipuri de jocuri, de exemplu păcănelele sau casele de pariuri, și să le permită pe altele.
Aici apare dilema. Dacă interpretarea legii este una strictă, decizia ar putea deveni una de tip „totul sau nimic”. Cu alte cuvinte, fie sunt permise toate jocurile de noroc, fie sunt interzise toate. Iar aici intră în scenă o surpriză. În categoria juridică a jocurilor de noroc intră și jocuri considerate aproape tradiționale, precum Loto 6/49. Pentru mulți români, Loto nu este perceput ca un viciu, ci mai degrabă ca un obicei ocazional. Mulți oameni își cumpără biletul o dată pe săptămână, mai mult din speranță decât din pasiune pentru joc. În multe orașe mici, agenția loto face parte din peisajul obișnuit al comunității. De aici și întrebarea pe care încep să și-o pună primarii: dacă interzicem jocurile de noroc, dispar și agențiile loto?
Această problemă evidențiază faptul că, uneori, intenția este bună, dar legea nu este suficient de clară. Primarii vor să protejeze comunitățile de expansiunea agresivă a sălilor de jocuri, însă nu vor neapărat să interzică orice formă de joc care există de zeci de ani. Situația scoate la iveală o realitate mai largă. În România, legile sunt scrise adesea fără să fie analizate toate consecințele lor. După aceea, autoritățile locale trebuie să interpreteze, să ceară lămuriri și să încerce să înțeleagă exact ce au voie și ce nu. În loc să simplifice lucrurile, legea creează noi întrebări.
Probabil că, în perioada următoare, Guvernul va fi nevoit să aducă clarificări. Ar fi logic ca administrațiile locale să poată decide ce tipuri de activități de jocuri de noroc sunt permise și care se pot interzice. Altfel, o măsură gândită pentru a limita păcănelele ar putea avea efecte neașteptate. Până atunci, primarii se află într-o situație delicată. Vor să facă ordine, dar trebuie să fie atenți să nu interzică, din greșeală, mai mult decât și-au propus.
Iar această poveste ne amintește încă o dată un adevăr simplu. O lege bună nu este doar una cu intenții bune, ci una care este scrisă clar și gândită până la capăt.
Vasile Petrovan
