Share
Absolut inedit: Laura Cosoi: „În curand, Maramureșul va fi acasă pentru noi, pentru că am cumpărat un teren aici”. Mărturii superbe despre autenticitate (FOTO)

Absolut inedit: Laura Cosoi: „În curand, Maramureșul va fi acasă pentru noi, pentru că am cumpărat un teren aici”. Mărturii superbe despre autenticitate (FOTO)

Ne place mult Laura Cosoi! Este una dintre artistele din România care dă dovadă de extrem de mult bun gust. Și nu spunem asta numai pentru că este fană a Maramureșului, ținutul de vis al României.

Ne place mult Laura Cosoi pentru că are un stil fabulos în a descrie tot ceea ce vede, află, găsește, descoperă. Și, poate, ne puteți contrazice, însă acest fel de artiști compleți emoțional sunt puțini.

Recent, Laura Cosoi a mai făcut o vacanță la noi, în Maramureșul nostru de vis. Deloc surprinzător, a ales aceleași locații de care o leagă un întreg șir de emoții pozitive, fapt pentru care nu numai că o felicităm, ci și îi mulțumim.

Rar când găsești un artist național care să ofere atât de mult interes și implicare ținutului nostru de vis, cu atât de mult aplomb, emoție, simțire și iubire! Parcă ar fi una de-a locului. Iar, aparent, ea va deveni una de a locului. A decis să își achiziționeze teren aici, la noi, așadar, va deveni, oficial, maramureșeancă. Redăm superba relatare a ei de pe blogul personal!

Laura Cosoi, pe blogul lauracosoi.ro: 

„Iata-ne din nou acasa, dupa sarbatori de Paste exact asa cum ne-am dorit – petrecute intr-un loc de care suntem tare atasati, bogat in traditii, cu oameni care traiesc pe cat de simplu, pe atat de frumos. I-am privit fascinata si m-am simtit privilegiata sa fiu in mijlocul lor.

Noi suntem romano catolici, dar Cosmin este ortodox si mare parete din familia mea este greco catolica. Astfel, in fiecare an sarbatorim ambele sarbatori pascale. Daca de pzastele catolic am fost la Iasi, de aceasta data am fost in Maramures.
De vreo doua luni ne tot gandeam unde sa facem Pastele si pana la urma am ales Maramures, locul unde ne simtim ca acasa, desi niciunul dintre noi nu e din partea asta a tarii. Am mai facut sarbatorile pascale aici si in trecut, pe vremea cand nu aveam copii si cu atat mai mult locul ni s-a parut potrivit acum pentru ei. Am prins niste zile superbe, desi cand am pornit la drum se anunta ploaie. Ne-a mai si stropit putin, e adevarat, dar noi nu prea tinem cont de starea vremii cand mergem in vacanta. Copiii trebuie sa stie de soare si vreme buna, dar un pic de ploaie si noroi nu strica! Oricum, imediat dupa aceea iesea soarele si era o lumina cum numai in Maramures mi se pare ca gasesti.

Unde ne-am cazat in Maramures

Am plecat spre Baia Sprie cu verisorii nostri si familiile lor si ne-am cazat la Casa Olarului, acolo unde am facut botezul fetelor si unde revenim de cel putin doua ori pe an. Pentru copii, mai ales, ne-am dorit ca in vacanta de Paste sa petreaca mult timp in natura, iar locul asta e ideal pentru asa ceva. Sunt paduri unde te poti plimba, lacuri si munti si ai de vazut lucruri interesante in drumetiile prin satele din jur.

Copiii au stat mult pe-afara cu mingea, cu paletele de badminton, s-au imprietenit cu alti copii, s-au catarat in casuta din copac și s-au jucat cu animalele. Au uitat si de televizor si de tableta, pentru ca aveau alte distractii, mult mai interesante. Chiar si in zilele mai ploioase le imbracam pe fete cu salopetele impermeabile, cu cizme de cauciuc si puteau sa se joace si in noroi ca nu era nicio problema.

Cum am petrecut zilele de Paste

A fost o perioada care mi-a ramas in suflet, pentru ca Maramuresul mi se pare un loc binecuvantat, cu peisaje rupte din Rai si oameni care traiesc atat de frumos! Am fost intr-o zi in drumetie la Preluca Veche, spre Tg. Lapus. Am ajuns exact in Sambata Mare, cand oamenii se pregateau de Paste. Ne-am dorit sa fim niste prezente cat mai discrete, ca sa nu tulburam cu nimic ritualul lor, probabil ramas acelasi de sute de ani. Atmosfera locului mi se parea desprinsa dintr-un film – de Emir Kusturica, pe alocuri. Spre exemplu, o familie pe care am vizitat-o avea un porc adapostit intr-o Skoda veche. In casele oamenilor traiau nestingheriti catei, pisici sau closti cu pui. La un moment dat, ne-am trezit cu un porc vietnamez negru, care ni se invartea printre picioare – era animalul lor de companie. Nu pot sa descriu cat de incantati au fost copiii sa se joace cu gaini, cocosi sau caprele cu ieduti! Am vazut cum framantau femeile cozonacii in covata si am vopsit ouale impreuna. Ne-am integrat in stilul lor de trai simplu si profund totodata si am simtit mai intens bucuria apropierii Invierii.

Tot sambata, la Casa Olarului am vopsit oua in mod natural – cu coji de ceapa, sfecla rosie si turmeric. Am facut picnic sus pe deal cu bucate traditionale – cas, oua, ceapa verde, ridichi, sunca de casa si paine mare si rotunda ca un soare. Pe seara, dupa ce am culcat copiii, am facut foc de tabara, apoi am mers la Biserica din lemn de la Baia Sprie, la slujba de Inviere.

In duminica Pastelui, de dimineata, am luat micul dejun si distractia cea mare a copiilor a fost sa ciocneasca oua. I-am lasat apoi sa se joace si mai tarziu am mers in sat la o biserica greco-catolica veche, din 1721, aflata in patrimoniul UNESCO, din Surdesti.

Dupa ce ne-am intors acasa, am fost intampinati de Dana Les cu masa mare de pranz in natura, cu tot ce e traditional – bors si friptura de miel, drob, salate proaspete, cozonac si prajituri de casa, printre care Dobos si Albinita. Parca m-as fi intors in copilaria mea, asa m-am simtit!

A doua zi de Paste, am vizitat satul Breb, favoritul printului Charles. Am vizitat biserica veche de la inceputul anilor 1600 si am prins exact momentul cand oamenii se aflau la slujba. Absolut toti – femei, barbati si copii – erau in costume traditionale. Nu erau turisti in zona si se vedea ca acela e momentul lor. Nu-si doresc sa fie observati si fotografiati, nu fac nimic pentru ceilalti, ci asa sunt ei, asa traiesc. M-au impresionat decenta si chiar smerenia cu care traiau sarbatoarea Pastelui, respectul pentru traditie si credinta. Dupa slujba, am luat-o la pas prin sat, ca si cand ne-am fi plimbat printr-un muzeu in aer liber – porti uriase sculptate cu mestesug, parfum de branduse si cer senin deasupra. O feerie! Ce ne puteam dori mai mult?

Am mai facut cateva peripluri interesante, in satul vechi Ungureni, cu case traditionale, porti uriase, frumos ornamentate si cu o biserica din lemn veche de la sfarsitul secolului al 18-lea. Am mai fost la Barsana si ne-am revazut cu vechi prieteni – Nicolai si Monica Tand, care ne-au invitat la o masa plina de bunatati traditionale de Paste.

Cum s-au simtit copiii in minivacanta de Paste

Tindem sa credem ca sunt prea mici ca sa-si aduca aminte exact locurile unde am fost impreuna sau intamplarile prin care au trecut, dar eu sunt convinsa ca nu e chiar asa. Emotiile bune pe care le-au trait, momentele de bucurie, de libertate, experientele noi se vor imprima undeva in fiinta lor si-i vor face sa-si aminteasca de copilarie cu drag. Toata energia buna pe care au simtit-o zilele astea, joaca din casuta din copac, in natura, cu animale, rugaciunea inainte de masa, locurile frumoase cu oameni prietenosi sunt convinsa ca le fac bine. Amandoua sunt bronzate si au un aer sanatos, de copii care stau mult pe-afara.

Vera vad ca face fata bine oricarei situatii, avem multe activitati impreuna, e prezenta si receptiva. Rita e din ce in ce mai dezinvolta, un copil liber si independent incat de multe ori ne crea senzatia ca trebuie sa avem grija doar de Vera. Se descurca foarte bine, in sensul ca se serveste singura daca ii e foame sau sete. S-a jucat numai afara, cu tot ce gasea la indemana – cu alti copii, la leagane, cu puii de animale. Le-am dus si la Lacul Albastru si acolo am avut o patanie cu ea. I-am zis cred ca de vreo cateva ori de ori sa aiba grija sa nu alunece, pana cand am cedat. Ne-am asumat un „accident” controlat si am zis „o lasam sa cada si asta e”. S-a speriat un pic, dar a vazut ce inseamna, ceea ce mi se pare o invatatura de minte buna pentru copii. Decat sa ii povestesc ca o tranta in apa nu-i va face chiar placere am lasat-o sa experimenteze singura, iar acum sunt convinsa ca va tine minte. :))

Recunosc, as mai fi stat in Maramures, dar am avut spectacol cu „Barza domnului ministru” si a trebuit sa ne intoarcem. Însa, in curand, Maramuresul va fi acasa pentru noi, pentru ca am cumparat un teren aici si avem de gand sa restauram o casa achizitonata acum 5 ani cu o vechime de peste 100 de ani.

Tu cum vezi toate vacantele astea cu copiii si ce locuri interesante bune de vizitat ai descoperit?”, a scris Laura Cosoi.

Mulțumim! Pentru alte detalii despre Laura Cosoi, ambasador al Maramureșului, vizitează blog-ul lauracosoi.ro!

C.Ț.

Foto – Laura Cosoi Blog

Citește și

Farmecul Maramureșului: Actrița Laura Cosoi și-a botezat fetița în Baia-Sprie. „Maramureșul este locul nostru de suflet. A fost un botez plin de bucurie, iubire și candoare” (FOTO)

 

Lasă un comentariu