5 septembrie 1940. Ziua în care trupele ungare au intrat în Maramureș - 22 de minute în urmă
Prognoza meteo Maramureș, sâmbătă 5 septembrie 2026 - 1 oră în urmă
O filă de istorie culturală. În urmă cu 61 de ani, Baia Mare găzduia primul simpozion regional de etnografie și folclor - 12 ore în urmă
Maramureșeanca Maria Mihali și Alexandru Nazare se pregătesc de nuntă. Evenimentul ar urma să aibă loc pe 12 septembrie - 13 ore în urmă
România continuă să piardă oameni care aleg să-și construiască viața în altă parte - 14 ore în urmă
Unitățile de învățământ din Tăuții-Măgherăuș, pregătite pentru noul an școlar - 17 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Iubirea nu este o poliță de asigurare împotriva realității - 18 ore în urmă
Cercetașii Maramureșului caută 50 de noi lideri - 18 ore în urmă
Curs de dans popular organizat la Groșii Țibleșului în cadrul Festivalului „Tradiții și obiceiuri de la poalele Țibleșului” - 18 ore în urmă
Se schimbă programul autobuzelor și troleibuzelor SC URBIS Baia Mare. De luni se revine la orarul din timpul anului școlar - 18 ore în urmă
70 de ani de la moartea episcopului Ioan Suciu în închisoarea din Sighet
Azi, 27 iunie, se împlinesc 70 de ani de la moartea episcopului Ioan Suciu (4 decembrie 1907, Blaj – 27 iunie 1953, închisoarea Sighet). A fost teolog greco-catolic, episcop auxiliar de Oradea (1940), Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia şi Făgăraş (1947).
Arestat la 27 octombrie 1948, a fost încarcerat la Ministerul de Interne. La 31 octombrie 1948 a fost transferat la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldăruşani (27 februarie 1949). La 27 octombrie 1950 a fost adus, împreună cu ceilalţi episcopi greco-catolici, la Penitenciarul Sighet. Prin Decizia M.A.I. nr. 64 din 30 ianuarie 1952 a fost condamnat la o pedeapsă administrativă de 24 luni. A murit la Sighet, la 27 iunie 1953.
Prin Decizia M.S.S nr. 684 din 28 decembrie 1953, pedeapsa i-a fost majorată cu 24 luni în condiţiile în care Ioan Suciu decedase cu şase luni în urmă.
Actul de moarte nr. 134 din 27 iunie 1953 a fost întocmit patru ani mai târziu, 20 iulie 1957, drept cauză a morţii fiind trecută „insuficienţă circulatorie, enterocolită cronică”.
„A dus o viaţă ascetică, locuind într-o mansardă; avea talent de povestitor, era un bun psiholog şi totodată darul de-a citi în suflete. Cu ochii săi negri şi strălucitori, părea capabil să coboare până în adâncurile fiecărei inimi. Era iertător şi plin de blândeţe, mereu gata să inspire curaj şi optimism. Înflăcărat de dragoste şi zel apostolic, tânărul preot şi-a înţeles bine misiunea. Şi-a dat seama că tineretul era apostolatul său”, se precizează în cartea lui Alexandru Raţiu – „Biserica furată. Martiriu în România comunistă”.
„Foarte modest. Călătoreşte la clasa a 3-a, pe tampoane, dispreţuieşte confortul. Mic de statură, uscăţiv, pare un ostaş a lui Cristos, asemeni figurilor lui El Greco. Are un mare talent oratoric. Prezintă problemele cele mai abstracte sub forme care sunt accesibile minţilor cele mai simple. Posedă un timbru plăcut, ştie să fie când duios, când extrem de sever în tonalitatea sa şi astfel stăpâneşte auditoriul, pe care reuşeşte să-l farmece. Este foarte respectat de toată lumea. Aprig duşman al regimului democrat prezidat de dr. Petru Groza şi deşi, nu este membru înscris în partidul manist, totuşi este ataşat trup şi suflet acestui partid. Cu ocazia cuvântărilor pe care le iniţiază, caută pe cât posibil să torpileze regimul şi să învenineze spiritele contra acestuia” (Fișă biografică întocmită de Siguranță, Arhiva Serviciului Român de Informații, fond Documentar, dosar nr. 2322, f. 177-182), conform memorialsighet.ro.
Dumnezeu să-l odihnească!






