Duminică, la Căminul Cultural din Moisei a avut loc o lansare de carte, după toate canoanele: lume multă, flori, cărți, apă minerală, autorul care vorbește despre carte, rând la autografe. A lipsit, poate, vreun critic cunoscut; chestiune cumva de înțeles, ținând cont de zăpezile ultimelor zile. Ce a ieșit din tipar? Autorul și cititorii. De fapt autoarea cărții ”Ana și talismanul secretelor”, Carina-Luiza Hojda, o elevă de 13 ani, și cititorii-elevi, care au fost majoritari la coada de la autografe.
Carina-Luiza Hojda nu a apărut din neant, nici dintr-un moft al unor părinți cu bani care musai vor să-și vadă copilul vedetă. Carina vine dintr-o familie în care cartea e la loc de cinste: mama e profesoară de engleză, tatăl- bancher. Și care i-au arătat Carinei ce înseamnă universul cărților, în mod natural, fără să i-l vâre pe gât.
De la ascultatul poveștilor, apoi cititul lor, Carina a trecut, pe la opt ani, la scrisul lor, visând să le publice și să devină o scriitoare de succes. Numai că a realizat că are și teme de făcut și părea că timpul nu ajunge și pentru școală și pentru literatură. Dar performanțele majore le-a obținut tocmai la olimpiada națională de limba și literatura română: locul 1 la clasa a V-a și apoi a VI-a. Premiile i-au dat încredere, mai ales că, atunci când l-a luat pe pe primul, toți premianții au fost îndemnați să scrie. După al doilea premiu chiar și-a propus să scrie un roman. Și a trecut la treabă în vacanța mare lucrând foarte organizat: a stabilit data la care începe romanul, și-a luat caiet și pix noi și a scris în fiecare zi din vacanță.
”Într-un fel cărțile m-au călăuzit spre limba română, iar limba română – din nou, spre cărți. Astfel, după luni bune în care m-am gândit despre ce va fi cartea, la vârsta de 11 ani și jumătate am început s-o scriu. Am scris de mână, în fiecare zi din vacanța de vară. Cu toate că mi-am terminat cartea în câteva luni, a durat mult mai mult să o public” – spune autoarea. Recunosc, nu am avut cum să-i citesc cartea. De aceea nici nu mă voi refer la roman, ci la autoare, deși nici pe ea nu o cunosc direct.
”Când am pus prima oară pixul pe hârtie, am fost uimită, deoarece era mult mai ușor decât aș fi crezut, chiar mai ușor decât să scrii o compunere la școală. Ideile veneau de la sine, pixul parcă scria singur și trăiam tot ce scriam. Parcă din cuvinte clădeam altă viață” – a vorbit Carina la lansare . A vorbit liber, lăsând să transpară lecturile. Și faptul că le are cu cuvintele: rostite sau scrise. Faptul că s-a conectat cu atâta lejeritate la inspirație în scrierea romanului denotă mai mult decât lecturi, mai mult decât muncă organizată și serioasă; denotă talent. Carina are 13 ani, nu mai e un copil-minune care se poate dezumfla după un an-doi. Adică, e un condei pe care se poate paria. Un condei care nu poate fi răsturnat de pubertate ori de vreun Făt- Frumos adolescentin. Acel condei pe care ori îl ai ori nu-l ai. Carina-Luiza Hojda îl are și ar fi mare păcat să nu-l folosească.
Ananei GAGNIUC
