Nu putem trăi din amintiri. Deşi a fost un an din care acum, la ceas de bilanţ, avem ce ne aminti. Un an cu sentimente centenare amestecate: cu momente înălţătoare, dar şi cu o nouă confirmare a teoriei că de la sublim la ridicol e doar un pas. Un an în care am plâns de emoţie, dar în care ne-am şi jenat de ridicolul multor – a prea multor – situaţii politice.
Dacă v-aţi împodobit bradul cu rodul anului care a trecut şi casa cu vâsc, în semn de dragoste şi belşug pentru anul care vine, gândiţi-vă şi la voi!
Împodobiţi-vă! Împodobiţi-vă mintea, sufletul, casa, gândul! ”Împodobindu-se pe sine, trandafirul împodobeşte grădina” – spune Nietzsche, pledând pentru îmbogăţirea sufletească întru cunoaştere. Şi dacă azi, într-un câmp arid aţi fi singurul trandafir înflorit (fără nicio conotaţie politică actuală, doar Nietzsche nu ştia simbolurile partidelor româneşti), iar mâine va mai apărea unul, şi poimâine altul, în timp, buruienile vor fi tot mai puţine şi mai slabe.
Fiţi informaţi, ca să fiţi puternici! Să nu vă sperie ideea de a fi rebeli! Fiţi rebeli ”cu cauză”!
Nu ştiu de ce, de câte ori trebuie să fac o urare, să spun un îndemn, tot spre bibliotecă mă duc. Poate pentru că acolo începe totul. Sau ar trebui să înceapă.
Să fiţi şi să deveniţi ”oameni-cărţi”, precum cei din finalul filmului „Farenheit 451”, când lectura şi cartea renăşteau din propria cenuşă. Şi-atunci, nimic nu vă va putea învinge! Să fiţi modeşti, dar nu umili!
Să visaţi şi să aveţi curaj! Acea formă de curaj vecin cu respectul pentru valori şi cu agresivitatea pentru surogat, minciună, prostie, ipocrizie. Lăsând demnitatea să-şi urmeze cursul, nu fiţi amabili până la obedienţă, ci doar găsiţi-vă curajul de a spune pe nume lucrurilor!
Să respectaţi oamenii, sentimentele, valorile, neuitând nicio clipă că tot ceea ce rămâne după noi este doar ceea ce am oferit!
La mulţi ani!
Dana G. BUZURA
