Traian Băsescu a câștigat în instanță banii pierduți după scandalul „Petrov” - 41 minute în urmă
Clubul de carte pentru adulți revine cu o nouă ediție, dedicată romanului „Cerul de sub noi”, la Cărturești Baia Mare - 1 oră în urmă
Mănăstirea Moisei se pregătește de hramul de iarnă - 1 oră în urmă
Hidroelectrica s-a asociat cu gigantul francez EDF pentru realizarea hidrocentralei Tarnița - 1 oră în urmă
Victimele Holocaustului au fost comemorate de către elevii Colegiului Național „Dragoș Vodă” Sighetu Marmației - 2 ore în urmă
Trimis în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă după ce și-a bătut soția - 2 ore în urmă
Consultațiile medicale online vor fi reglementate oficial în România - 2 ore în urmă
Cinci jucători de la Academia Minerul au debutat la CS Minaur în prima parte a sezonului - 4 ore în urmă
„Aducerea acasă a lui Brâncuși – 150 de ani de la naștere”: eveniment cultural-educațional dedicat omagierii lui Constantin Brâncuși, în Baia Mare - 5 ore în urmă
Centrul de Zi „Luchian” din Baia Mare va implementa programul „SOFit” pentru promovarea unui stil de viață activ și sănătos în rândul persoanelor cu dizabilități - 6 ore în urmă
Şi totuşi, azi ar fi trebuit să fie Ziua Învăţătorului…
Azi ar fi trebuit să fie Ziua Învăţătorului, pentru că timp de 80 de ani – din 1927 până în 2007 -, ziua de 30 iunie a fost ziua, stabilită de Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România, pentru a-şi sărbători nobila profesie. O zi bine aleasă, o zi de final de an şcolar, după ce examenele şi serbările se vor fi terminat, iar dascălii se puteau întâlni, aniversa, premia. Însă, fără o motivaţie prea relevantă, aşa cum se fac toate lucrurile la noi, o lege din 2007 a pus Ziua Învăţătorului în 5 iunie, taman înainte de finalul anului şcolar, în perioada examenelor şi a evaluărilor. Chiar dacă 5 iunie este ziua de naştere a întemeietorului învăţământului modern, Gheorghe Lazăr, schimbarea sărbătorii a creat nemulţumirea multor dascăli, care cred că scopul devansării ei este tocmai „pentru a i se pierde urma”.
Aş fi vrut să scriu în 5 iunie lucruri minunate despre dascăli, din dragoste şi respect în special, pentru părinţii mei, foşti dascăli şi ei, în universul aproape idilic al satului tradiţional. Dar nu ştiu de ce, atunci mi s-au oprit vorbele şi literele, şi-am simţit doar un dor imens de dascălul cu parfum de Domnu’ Trandafir. Şi cred că nu doar mie, ci spaţiului acestuia i-e dor de Domnu’ Trandafir, în faţa căruia copiii să stea smirnă din respect şi admiraţie, iar părinţii să nu opineze mai mult decât e cazul asupra principiilor pedagogice. Mi-e dor de cuminţenia aşezării în bancă a elevilor, frumoşi, mici, inocenţi, îmbrăcaţi în uniformă, în clasa unde dascălul oficiază lecţia, precum un nobil ritual de plămădire a sufletelor. Sunt tot mai multe voci în spaţiul public care susţin că revigorarea învăţământului din mediul rural ar fi primul şi cel mai important pas spre reforma învăţământului, marşând tocmai pe rolul dascălului în comunitate. Şi e adevărat, pentru că reforma nu se face schimbând datele sărbătorilor, nici încâlcind până la supra-saturaţie programul elevilor, curricula şcoară şi manualele elevilor, nici propunând manuale unice sau manuale de educaţie fizică şi-alte bazaconii.
Şi totuşi, azi ar fi trebuit să fie Ziua Învăţătorului, zi care s-a aniversat, conform noii legi… în 5 iunie, printr-o zi de „şcoală altfel”… Nu ştiu dacă dascălii şi-au dorit o astfel de aniversare. Dar cine oare i-a întrebat?
Dana G. BUZURA















