Autobuzul iepurașului circulă prin Sighetu Marmației - 11 minute în urmă
La Muzeul Satului din Baia Mare s-a organizat un atelier de „împistrit” ouă - 50 minute în urmă
Satul Breb, calificat în etapa internațională a competiției Best Tourism Villages 2024 - 1 oră în urmă
Elevii premiați la olimpiade sau la concursuri pot lua 10 la BAC fără să mai dea proba respectivă - 13 ore în urmă
ISJ, recomandări pentru profesori. Cum pot fi încurajați copiii implicați în cazuri de violență să vorbească cu adulții - 16 ore în urmă
Liviu Ionuț Mih a obținut Marele Premiu al Festivalului concurs de cântări religioase „Cântați Domnului, cântați!” de la Sighet - 17 ore în urmă
Trei elevi de la „Șincai” calificați la etapa națională a Olimpiadei de Cultură și Spiritualitate Românească - 17 ore în urmă
Sighetu Marmației va avea centură ocolitoare. Proiectul a fost votat în CL - 17 ore în urmă
Cea mai performantă și puternică echipă administrativă și politică, echipa liberală, a depus candidaturile pentru Primăria/Consiliul Local Baia Mare și pentru Consiliul Judeţean Maramureș! - 18 ore în urmă
Elevele Sebastiana Coman și Alessia Crăciun de la Colegiul de Arte Baia Mare, premiate la Olimpiada Națională de Arte Vizuale, Arhitectură și Istoria Artei - 18 ore în urmă
Şi totuşi, azi ar fi trebuit să fie Ziua Învăţătorului…
Azi ar fi trebuit să fie Ziua Învăţătorului, pentru că timp de 80 de ani – din 1927 până în 2007 -, ziua de 30 iunie a fost ziua, stabilită de Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România, pentru a-şi sărbători nobila profesie. O zi bine aleasă, o zi de final de an şcolar, după ce examenele şi serbările se vor fi terminat, iar dascălii se puteau întâlni, aniversa, premia. Însă, fără o motivaţie prea relevantă, aşa cum se fac toate lucrurile la noi, o lege din 2007 a pus Ziua Învăţătorului în 5 iunie, taman înainte de finalul anului şcolar, în perioada examenelor şi a evaluărilor. Chiar dacă 5 iunie este ziua de naştere a întemeietorului învăţământului modern, Gheorghe Lazăr, schimbarea sărbătorii a creat nemulţumirea multor dascăli, care cred că scopul devansării ei este tocmai „pentru a i se pierde urma”.
Aş fi vrut să scriu în 5 iunie lucruri minunate despre dascăli, din dragoste şi respect în special, pentru părinţii mei, foşti dascăli şi ei, în universul aproape idilic al satului tradiţional. Dar nu ştiu de ce, atunci mi s-au oprit vorbele şi literele, şi-am simţit doar un dor imens de dascălul cu parfum de Domnu’ Trandafir. Şi cred că nu doar mie, ci spaţiului acestuia i-e dor de Domnu’ Trandafir, în faţa căruia copiii să stea smirnă din respect şi admiraţie, iar părinţii să nu opineze mai mult decât e cazul asupra principiilor pedagogice. Mi-e dor de cuminţenia aşezării în bancă a elevilor, frumoşi, mici, inocenţi, îmbrăcaţi în uniformă, în clasa unde dascălul oficiază lecţia, precum un nobil ritual de plămădire a sufletelor. Sunt tot mai multe voci în spaţiul public care susţin că revigorarea învăţământului din mediul rural ar fi primul şi cel mai important pas spre reforma învăţământului, marşând tocmai pe rolul dascălului în comunitate. Şi e adevărat, pentru că reforma nu se face schimbând datele sărbătorilor, nici încâlcind până la supra-saturaţie programul elevilor, curricula şcoară şi manualele elevilor, nici propunând manuale unice sau manuale de educaţie fizică şi-alte bazaconii.
Şi totuşi, azi ar fi trebuit să fie Ziua Învăţătorului, zi care s-a aniversat, conform noii legi… în 5 iunie, printr-o zi de „şcoală altfel”… Nu ştiu dacă dascălii şi-au dorit o astfel de aniversare. Dar cine oare i-a întrebat?
Dana G. BUZURA