„Locul în care timpul s-a oprit: Maramureș”, proiecție cu acces liber la Târgu Lăpuș

Sunt locuri despre care spunem adesea că timpul pare să fi stat în loc. Nu pentru că lumea nu s-ar fi schimbat, ci pentru că, printre toate schimbările, au mai rămas lucruri care vin de departe: o poartă de lemn, o biserică ridicată de mâinile unor oameni dispăruți de generații, un meșteșug transmis de la tată la fiu, un costum scos din ladă la sărbătoare sau un obicei pe care satul încă îl respectă.

Despre un asemenea Maramureș vorbește documentarul „Locul în care timpul s-a oprit: Maramureș”, care va fi proiectat mâine, 3 octombrie, de la ora 12.00, la Casa de Cultură „Vasile Grigore Latiș” din Târgu Lăpuș. Filmul, realizat de Costel Neacșu, Cosmin Coman și Silviu Covrig, are o durată de 95 de minute și încearcă să construiască un portret mai larg al Maramureșului, trecând dincolo de imaginile care au făcut regiunea cunoscută turiștilor. Alături de portul popular, obiceiuri și meșteșuguri apar spiritualitatea locului, bisericile de lemn, peisajele, istoria și oamenii care au dat personalitate acestui spațiu.

Titlul filmului spune, de fapt, mult despre felul în care Maramureșul continuă să fie privit din afară. „Locul în care timpul s-a oprit” nu trebuie înțeles neapărat ca imaginea unei lumi încremenite în trecut. Maramureșul de astăzi are drumuri, telefoane mobile, case noi și aceeași grabă care a ajuns aproape peste tot. Numai că, în anumite sate și mai ales în anumite momente ale vieții comunității, trecutul încă este prezent într-un mod firesc. Nu este expus doar pentru vizitatori, ci continuă să existe în gesturi, în sărbători, în lemnul lucrat, în cântec, în felul în care oamenii își pomenesc înaintașii și își recunosc locul de unde vin.

De aici vine probabil și forța unui asemenea documentar. O fotografie poate păstra o poartă, o casă sau un costum popular, dar filmul poate surprinde ceea ce fotografia pierde ușor: mișcarea, glasul, sunetul unui sat, oamenii care povestesc, felul în care un meșteșug prinde viață sub mâinile celui care încă îl știe. Iar într-o perioadă în care lumea rurală se schimbă repede, asemenea mărturii capătă, fără să ne dăm întotdeauna seama, și valoare de document.

Invitația la proiecție vorbește despre Maramureș ca despre o „întoarcere la rădăcini”. Dincolo de formula frumoasă, rămâne o întrebare cât se poate de actuală: cât din această lume va mai putea fi văzut peste câteva decenii și cât va rămâne doar în fotografii și filme? Tocmai aici documentarul poate deveni mai mult decât o prezentare turistică. El fixează în imagini un Maramureș aflat între două timpuri, unul moștenit și celălalt care vine inevitabil peste el.

Proiecția de mâine de la Târgu Lăpuș este deschisă publicului, iar accesul este liber.