Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, cinstită în fiecare an la data de 29 august, nu este doar pomenirea unui tragic eveniment istoric, ci este o mărturie și mărturisire despre adevăr, curaj, moralitate și fidelitatea față de Dumnezeu.
Potrivit Sfintelor Evanghelii sinoptice – cf. Matei 14, 1-13 și Marcu 6, 14-30, Sfântul Ioan Botezătorul a fost întemnițat pentru faptul că a condamnat „căsătoria” acestuia cu Irodiada: „Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău” (cf. Marcu 6, 18). În urma unui ospăț cu mare fast, urmat de un dans murdar și indecent, cu mulți invitați la palat, la cererea Salomeei, fiica acesteia, și la promisiunea rostită la beția și amețeala regelui Irod, Înaintemergătorul a fost decapitat în temniță, iar capul său a fost adus pe o tipsie.
Cu această mărturisire Sfântul Ioan Botezătorul ne arată că adevărul lui Dumnezeu nu se negociază pentru a câștiga bunăvoința oamenilor, preferând să ia atitudine împotriva păcatului pierzându-și viața pământească dar câștigând cu acest preț curăția sufletului.
În contrast cu atitudinea Prorocului Ioan, regele Irod ne arată cât de ușor poate omul să cadă atunci când este condus de băutură, de mândrie și de trufie. La presiunea celor din jur, deși știa faptul că Ioan era drept – „Căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi ascultându-l, multe făcea şi cu drag îl asculta” (cf. Marcu 6, 20) –, a ajuns să împlinească uciderea acestuia pentru că făgăduise în mod nechibzuit și nu a mai avut puterea pentru a-și recunoaște greșala.
Sfinții Părinți ne spun faptul că, deși capul Sfântului Proroc Ioan a fost tăiat, glasul lui nu a fost niciodată redus la tăcere. Mărturia lui continuă să vorbească până în zilele noastre și va continua până la sfârșitul veacurilor, pentru că mai bine este a suferi pentru adevăr și a rămâne credincios până la capăt.
Pe cât a fost Sfântul Ioan de drept, pe atât a fost Irod de vinovat prin întreita lui păcătuire: mai întâi a greșit față de porunca a zecea din Decalog, unde se spune: „Să nu dorești femeia aproapelui tău…”; a doua greșală se vede în călcarea poruncii date de Mântuitorul: „Să nu vă jurați nicidecum…”; a treia și foarte mare, se vede în călcarea poruncii a șasea din Decalog, unde scrie: „Să nu ucizi”. După această întreită păcătuire, adâncimea prăpastiei morale este ascultarea Irodiadei. Ce folos oare că „regele s-a întristat”? Dacă nu a renunțat la jurământ, a săvârșit păcatul uciderii celui mai mare dintre sfinți!
Așadar, această sărbătoare este pentru noi motiv de cinstire a Sfântului Ioan Botezătorul. Fiind zi de adâncă întristare pentru moartea postitorului din pustiul Iordanului, se cuvine să petrecem astăzi în post și în rugăciune.
Se cuvine mai mult ca oricând ca în această zi și în toată viața să ne ferim de păcatul răzbunării cel săvârșit de Irodiada, să ne ferim de răzbunarea altora și nici noi, să nu ne răzbunăm pe nimeni. Amin!
Pr. Adrian DOBREANU
Citește și
Pr. Adrian Dobreanu: Tânărul bogat – între bogăție și veșnicie. Scurtă meditație la Duminica a XII-a după Rusalii
