O parte importantă din memoria orașului Baia Sprie a fost readusă în atenția comunității ieri după-amiază, 14 august, la Casa de Cultură a localității. Aici a avut loc lansarea volumului „Mineritul în Baia Sprie – de la naționalizare la conservare și închidere (1948–2007)”, semnat de Gheorghe Muntean, o lucrare dedicată ultimelor aproape șase decenii din existența uneia dintre cele mai importante activități care au modelat orașul. Imagini și declarații de la lansare au fost publicate după eveniment și de presa locală.
Evenimentul a început la ora 16.00 și s-a înscris în programul manifestărilor dedicate Zilei Minerului, organizate în acest an în Baia Sprie în 14 și 15 august. Evenimentul a fost moderat de Sorin Todoran, directorul Casei de Cultură Baia Sprie. Alături de autor s-au aflat Sebastian-Alin Bîrda, primarul orașului Baia Sprie, conf. univ. dr. geolog Marinel Kovacs, specialist în geologie și vulcanologie, și Alexandru Nicolici, inginer geolog-geofizician și președinte al Asociației Naționale a Profesioniștilor din Geologie și Minerit.
Noua carte începe, simbolic, exact de acolo de unde se încheia volumul anterior al lui Gheorghe Muntean. În 2025, autorul a publicat „Istoria mineritului din Baia Sprie (1329–1948)”, o lucrare de 312 pagini apărută la Editura Marist, în care a urmărit evoluția mineritului băisprian de la primele atestări medievale până la momentul naționalizării. Anul acesta, cercetarea continuă cu perioada 1948–2007, astfel încât cele două volume acoperă, împreună, aproape întreaga istorie documentată a mineritului din Baia Sprie, de la începuturile sale medievale până la dispariția exploatării în forma în care generații de băisprieni au cunoscut-o.
Este o perioadă cu totul diferită de cea analizată în prima carte. După naționalizarea din 1948, mineritul a intrat într-o nouă etapă, marcată de organizarea economiei după modelul comunist, de dezvoltarea exploatărilor, de schimbări tehnologice și de existența unor comunități întregi dependente direct sau indirect de mină. Volumul urmărește această lume până la anii de după 1989, când industria minieră a intrat treptat în declin, și până la conservarea și închiderea exploatării în 2007.
În cazul orașului Baia Sprie, mineritul nu poate fi redus însă la o succesiune de date, galerii, întreprinderi sau statistici de producție. Timp de generații, mina a influențat aproape totul: locurile de muncă, dezvoltarea orașului, viața familiilor, meseriile, relațiile dintre oameni și chiar ritmul cotidian al comunității. În foarte multe familii, bunicul, tatăl sau fiul au coborât în subteran. Pentru unii a fost o meserie, pentru alții un destin, iar pentru oraș a fost vreme de secole una dintre principalele sale rațiuni economice de existență. Tocmai această dimensiune umană și identitară a fost pusă în centrul prezentării volumului de către organizatori.
Cartea lui Gheorghe Muntean capătă astfel o semnificație aparte tocmai acum, când generațiile care au cunoscut mina în funcțiune sunt tot mai puține. Clădirile pot dispărea, instalațiile pot fi demontate, iar locurile în care cândva începea schimbul minerilor își pot pierde destinația, însă documentele, fotografiile, mărturiile și istoriile oamenilor pot păstra imaginea unei lumi care altfel riscă să se estompeze. Din această perspectivă, volumul nu vorbește numai despre trecutul unei industrii, ci și despre memoria unei comunități.
Gheorghe Muntean nu se află la prima cercetare dedicată istoriei locurilor. Este originar din Maramureșul istoric și este legat de aproape trei decenii de Baia Sprie, iar preocupările sale pentru istoria locală sunt mai vechi. Împreună cu Margareta Muntean a semnat, încă din 2006, lucrarea despre Negreia, satul de sub Mogoșa, iar în ultimii ani cercetarea sa s-a concentrat puternic asupra istoriei mineritului băisprian.
Primul volum, lansat în vara anului trecut tot cu prilejul Zilei Minerului, a urmărit perioada 1329–1948 și a adunat informații despre evoluția exploatărilor, minereurile din zonă, administrația orașului, școala de mineri, legislația specifică, protestele muncitorilor, accidentele din subteran, dar și elemente din viața minerilor, tradiții și mărturii locale. Prin apariția celei de-a doua lucrări, povestea este dusă până în vremuri pe care mulți dintre băisprienii de astăzi le-au trăit personal.
Există și o puternică încărcătură simbolică în alegerea momentului lansării. Cartea a fost prezentată publicului chiar în cadrul zilelor în care Baia Sprie își amintește și își cinstește minerii. Manifestările continuă astăzi, 15 august, cu serviciul religios dedicat minerilor, parada asociațiilor miniere din România și Slovacia, însoțită de Fanfara Baia Sprie, ceremonia oficială și programul artistic din Centrul Vechi.
Pentru Baia Sprie, asemenea volume au o valoare care depășește simpla apariție editorială. Mineritul a lăsat urme vizibile în oraș, dar mai ales urme în memoria oamenilor. Sunt povești despre cei care plecau dimineața sau noaptea spre mină, despre schimburi, galerii, accidente, camaraderie, teamă, greutăți, dar și despre sentimentul de apartenență la o meserie aparte. Închiderea exploatării în 2007 a pus capăt unei epoci economice, nu însă și istoriei ei.
Prin „Mineritul în Baia Sprie – de la naționalizare la conservare și închidere (1948–2007)”, Gheorghe Muntean completează practic arcul început cu istoria veche a mineritului băisprian. Cele două volume așază între coperți aproape șapte secole din existența unui oraș crescut în jurul bogățiilor muntelui și al oamenilor care au avut curajul să le caute în adâncuri.
Și pentru că întreaga întâlnire a stat sub semnul memoriei mineritului băisprian, moderatorul Sorin Todoran a încheiat firesc evenimentul cu binecunoscuta urare a minerilor: „Noroc bun!”. Iar poate tocmai aici se află cea mai importantă miză a unei asemenea cărți: mina s-a închis, dar memoria minerilor nu trebuie să se închidă odată cu ea.
Vasile Petrovan
