Poate pare greu de imaginat, dar în aceste zile, undeva departe, în Groenlanda, acolo unde albul zăpezii pare nesfârșit, iar frigul nu iartă, se rostește rugăciunea în limba română. Macarie Drăgoi, episcopul care păstorește românii din nordul Europei, a ajuns tocmai acolo. Nu pentru o simplă vizită, ci pentru o misiune care spune mai mult decât orice explicație: credința nu are granițe. Și poate aici apare mirarea.
Episcopul, născut în 1977 în Căianu Mic, județul Bistrița‑Năsăud, slujește de peste 15 ani comunități ortodoxe răspândite în țări precum Suedia, Norvegia, Danemarca sau chiar Groenlanda. Deși numele său ar putea suna ca unul dintre mulții slujitori ai bisericii, realitatea este mai complexă. Este primul episcop al Episcopiei Ortodoxe Române de Nord, o eparhie creată special pentru românii ortodocși din această parte a Europei, iar de la întronizarea sa din 2008 până azi a contribuit la înființarea a zeci de parohii și mănăstiri în întreaga regiune.
Adevărul este că nimeni nu se așteaptă ca într-un loc cunoscut mai degrabă pentru ghețari și tăcere, să existe oameni care caută credința ortodoxă. Și totuși, există. Interesant este că, pe lângă slujirea Dumnezeieștii Liturghii, episcopul va oficia și Taina Sfântului Botez pentru un grup de tineri groenlandezi, printre care și catehumenul Qillaq, care au dorit să își unească viața cu credința ortodoxă. V-ați fi gândit că într‑unul dintre cele mai neospitaliere locuri de pe planetă, sub lumina albă a zăpezii, există suflete care caută același sens și aceeași căldură a credinței ca și noi, românii? Acest gest al episcopului ne amintește că misiunea spirituală nu cunoaște distanțe sau climă, ci doar oameni deschiși la gândul că, dincolo de frig și izolare, există comuniune, rugăciune și lumină.
Poate că adevărata întrebare nu este cum a ajuns credința acolo. Ci cum de ajunge, uneori, atât de greu la noi, aici, unde totul pare mai aproape. Pentru că, dacă în Groenlanda, printre vânturi și ghețuri, există oameni care caută lumina, atunci poate că nu locul contează cel mai mult. Ci dorința. Iar povestea aceasta ne amintește, discret, că uneori cele mai calde lucruri se nasc în cele mai reci locuri.
În încheierea mesajului său, episcopul ne mai spune: „Rugați‑vă pentru ca și aici, în mijlocul ghețarilor și al vânturilor reci din Groenlanda, să fim cu toții izvoare de har și de bucurie duhovnicească!”
Sursa FOTO: EEN
Vasile Petrovan
