Premierul Ungariei, Viktor Orban, a anunțat că guvernul de la Budapesta va interveni într-un proces aflat la nivel european, de partea Consiliului Național Secuiesc din România. Decizia readuce în atenție tema statutului așa-numitelor „regiuni naționale” în Uniunea Europeană.
Totul pornește de la o inițiativă cetățenească europeană lansată de Consiliul Național Secuiesc (CNS), organizație din România, activă în special în județele Harghita, Covasna și Mureș, unde populația maghiară este semnificativă. Inițiativa se numește „Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor și durabilitatea culturilor regionale”. Pe scurt, CNS cere ca Uniunea Europeană să recunoască regiunile în care trăiesc comunități cu limbă și cultură diferite față de majoritate.
Inițiativa a strâns peste 1,2 milioane de semnături validate în mai multe state membre, inclusiv în România și Ungaria. A fost suficient pentru ca documentul să fie analizat oficial la Bruxelles.
În septembrie 2025, însă, Comisia Europeană a anunțat că nu va propune o nouă lege pe baza acestei inițiative. Argumentul a fost simplu: o parte dintre cereri țin de organizarea internă a statelor, iar alte aspecte sunt deja acoperite de regulile europene privind egalitatea și protecția diversității culturale. Imediat, CNS a contestat decizia la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, iar acum, guvernul ungar a decis să susțină oficial această acțiune.
Trebuie menționat faptul că inițiativa CNS nu vorbește direct despre autonomia Ținutului Secuiesc. Se referă, în general, la „regiuni naționale” din mai multe state europene, acele zone în care există comunități cu identitate culturală distinctă.
În România, însă, tema este legată aproape automat de dezbaterea despre Ținutul Secuiesc. De aici apar tensiunile. Unii văd inițiativa ca pe un demers legitim pentru protejarea identității culturale și pentru un acces mai echitabil la fonduri europene, dar ceilalți se tem că ar putea fi un pas indirect spre revendicări de autonomie teritorială.
Politica de coeziune a Uniunii Europene are scopul să reducă diferențele de dezvoltare dintre regiuni. Ea oferă fonduri pentru drumuri, școli, spitale, proiecte economice și sociale. Prin urmare, nu este un instrument pentru schimbarea granițelor sau a constituțiilor statelor. Este, în esență, un mecanism financiar pentru dezvoltare.
Întrebarea este dacă acest mecanism ar trebui adaptat astfel încât să țină cont mai clar de specificul cultural al unor regiuni. Sau dacă o astfel de schimbare ar putea crea probleme politice în statele membre. Cu toate acestea, sprijinul acordat de Viktor Orbán implică și alte aspecte. Ungaria a susținut constant comunitățile maghiare din afara granițelor sale. În plan intern, acest gest întărește mesajul politic al premierului ungar privind unitatea națiunii maghiare.
În plan extern, lucrurile sunt mai delicate. Când un stat intervine într-o temă sensibilă care privește alt stat, apar reacții și suspiciuni. Pentru România, situația nu este doar una juridică, ci și una politică și, mai ales, simbolică.
Acest caz arată cât de dificil este echilibrul în Uniunea Europeană. Pe de o parte, există suveranitatea statelor. Pe de altă parte, există protecția diversității culturale. Comisia Europeană spune că regulile actuale sunt suficiente, dar CNS consideră că este nevoie de o recunoaștere mai clară a regiunilor cu identitate distinctă. Procesul aflat pe rol va clarifica probabil aspectele juridice, dar dezbaterea politică nu se va opri aici.
Pentru România, miza reală este capacitatea de a gestiona calm astfel de teme. Europa este un spațiu al diversității. Pentru noi, important este dacă reușim să vedem această diversitate ca pe o resursă și nu ca pe o problemă.
Vasile Petrovan
