Andreea Ghițiu a lansat un proiect de suflet la începutul Postului Adormirii Maicii Domnului - 10 ore în urmă
Portret de artist: Ioana Călăuz, poezia ca formă de libertate - 12 ore în urmă
Ovidiu Oanță, băimăreanul de cursă lungă devenit un reper al știrilor naționale - 12 ore în urmă
Seceta începe să lase robinetele fără apă în Maramureș - 12 ore în urmă
Nadia Comăneci a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității din Montreal - 13 ore în urmă
Mâine, recital de pricesne la Berința la începutul Postului Adormirii Maicii Domnului - 13 ore în urmă
Să îl cunoaștem pe Andrei Coteț, un tânăr cu visuri mărețe în producția muzicală! - 14 ore în urmă
De astăzi, vinietele din Bulgaria sunt mai scumpe. Noile tarife pentru șoferi - 14 ore în urmă
Povestea Mănăstirii din Băsești - 14 ore în urmă
Patrimoniul maramureșean unește culturi: Eveniment special dedicat Zilei Internaționale a Prieteniei, la Muzeul de Mineralogie din Baia Mare - 15 ore în urmă
Vișeu de Sus, repere istorice și atestări documentare
Istoria localităților din Valea Vișeului este strâns legată de evoluția Maramureșului medieval, o regiune cu organizare voievodală timpurie, atestată documentar încă din secolele XIII–XIV. În acest context trebuie înțeleasă și prima mențiune documentară din 2 februarie 1365, adesea invocată în legătură cu Vișeu de Sus.
Documentul din 1365 menționează o așezare numită Vișeu de Sus, însă aceasta nu corespunde localității Vișeu de Sus de astăzi, ci actualului Vișeu de Mijloc. În Evul Mediu, denumirile „de Sus” și „de Jos” erau folosite relativ, în raport cu cursul râurilor sau cu alte așezări, iar în timp ele s-au modificat, fapt frecvent întâlnit în toată Transilvania și Maramureșul istoric.
Din această așezare medievală, Vișeu de Sus (azi Vișeu de Mijloc), s-a desprins ulterior un cătun, situat mai sus pe valea râului Vișeu. Acest cătun a evoluat treptat într-o comunitate distinctă, care va purta, la rândul ei, numele de Vișeu de Sus.
Prima atestare documentară clară a actualului Vișeu de Sus apare în anul 1547, acesta fiind momentul recunoscut de istoriografie pentru existența localității ca entitate separată. În această perioadă, zona cunoaște o dezvoltare economică lentă, bazată pe exploatarea pădurilor, păstorit, plutărit și activități meșteșugărești, specifice Maramureșului montan.
De-a lungul secolelor, Vișeu de Sus și Vișeu de Mijloc au evoluat ca localități apropiate, cu legături economice, sociale și familiale puternice, dar distincte administrativ.
În anul 1950, în urma reorganizării administrativ-teritoriale din perioada postbelică, cele două localități au fost unificate într-o singură unitate administrativă.
În 1956, localitatea rezultată în urma unificării a primit statutul de oraș, sub denumirea de Vișeu de Sus, nume păstrat până în prezent.
Astfel, atunci când se vorbește despre 661 de ani de atestare documentară (1365–2026), este corect să se înțeleagă că nu este vorba de atestarea strictă a orașului Vișeu de Sus în forma actuală, ci de atestarea celei mai vechi vetre de locuire documentate din zona Vișeului, care stă la baza dezvoltării întregii comunități.
Această continuitate istorică justifică pe deplin celebrarea unei istorii comune a vișeuanilor, veche de peste șase secole, indiferent de evoluțiile administrative și de schimbările de denumire survenite de-a lungul timpului.
Vasile Petrovan














