În ultimii ani, România trăiește un paradox greu de explicat oamenilor simpli. Pe de o parte, statul vorbește tot mai des despre securitate energetică, despre independență, despre nevoia de autostrăzi, infrastructură și dezvoltare. Pe de altă parte, unele dintre cele mai avansate investiții ale țării stau pe loc, blocate nu din lipsă de bani sau de voință, ci din cauza unor procese inițiate de anumite organizații non-guvernamentale.
Cazul hidrocentralelor este poate cel mai clar. Vorbim despre proiecte începute în urmă cu zeci de ani, aflate astăzi în stadii de execuție de 60, 80 sau chiar 90%. S-au cheltuit deja miliarde de euro, există acorduri de mediu emise conform legislației românești și europene, iar energia produsă ar reduce importurile scumpe și ar întări sistemul național. Cu toate acestea, lucrările sunt oprite în instanță, uneori ani la rând, la cererea unor ONG-uri de mediu, cum ar fi Declic și Bankwatch.
Interesant este că o bună parte dintre aceste investiții au ajuns să fie oprite în instanță de organizații de mediu care susțin că proiectele ar afecta situri Natura 2000. Problema este că aceste zone protejate au fost stabilite abia după ce proiectele energetice fuseseră demarate, iar astfel lucrările au fost suspendate chiar în ultima etapă, aproape de finalizare, din cauza pierderii temporare a acordurilor de mediu.
Hidrocentrale precum Pașcaniul, Răstolița, Surduc-Siriu, Bumbești-Livezeni, Cornețu-Avrig, Cerna-Motru-Tismana, Valea Sadului, Făgăraș -Hoghiz, Cosmești-Movileni sunt exemple deja bine cunoscute. În unele cazuri, șantierele sunt aproape finalizate, dar stau închise din cauza unor litigii care contestă proceduri, avize sau interpretări ale legislației de mediu. În acest moment, Hidroelectrica are proiecte pentru 12 investiții hidroenergetice, dar toate sunt blocate în instanță de ONG-uri. Ar fi suficientă o semnătură a ministrului Mediului pentru reluarea lucrărilor, însă lucrurile nu sunt atât de simple deoarece ministrul Diana Buzoianu susține că o alternativă mai potrivită ar fi renunțarea la hidrocentrale și construirea, în schimb, de parcuri fotovoltaice. Între timp, România importă energie la prețuri ridicate, iar noi, consumatorii finali, plătim facturile cu un zâmbet amar.
Situația nu este însă limitată la domeniul energetic. În infrastructura rutieră, mai multe proiecte de autostrăzi sau drumuri expres au fost întârziate ani de zile din cauza contestațiilor formulate de ONG-uri, de multe ori pe motive legate de protecția unor specii, a habitatelor sau a ariilor naturale. În unele situații, traseele au fost refăcute, studiile reluate, iar costurile au crescut considerabil. În altele, lucrările au fost pur și simplu înghețate.
Este important de spus un lucru clar: protecția mediului nu este un moft. Este o necesitate. Adevărul este că, fără reguli, fără evaluări serioase, fără limite, dezvoltarea poate face pagube ireversibile. ONG-urile au avut și au un rol real în semnalarea abuzurilor, în corectarea unor proiecte prost gândite și în apărarea interesului public atunci când statul a greșit sau a închis ochii.
Problema apare însă atunci când această protecție devine o frână permanentă, indiferent de context, de stadiul lucrărilor sau de interesul public major. Când proiecte începute legal, avizate și aproape terminate sunt blocate ani întregi, apare o întrebare firească: unde se termină grija pentru mediu și unde începe rigiditatea care afectează întreaga societate?
Mai apare o întrebare, delicată, dar legitimă: cât de independente sunt aceste ONG-uri? Multe dintre ele funcționează pe baza unor finanțări externe consistente, provenite din fundații sau programe internaționale. Nu este nimic ilegal în asta, dar transparența devine esențială atunci când acțiunile lor au efecte economice și sociale majore. Este firesc ca publicul să se întrebe dacă toate aceste demersuri sunt exclusiv rezultatul unor convingeri ecologice sau dacă, uneori, agenda este influențată și de cei care finanțează activitatea.
De exemplu, publicația infoBrașov a publicat lista principalilor finanțatori ai ONG-ului Bankwatch:
1. Fundația Climatică Europeană (1,26 mil euro), o fundație care are ca finanțator principal Rockefeller Brothers Fund
2.Comisia Europeană (1,26 mil euro)
3. Agenția Suedeză pentru Dezvoltare Internațională (organism guvernamental suedez): 961 000 euro
4. Agenția Germană pentru Dezvoltare Internațională : 261 000 euro
5. Fundația pentru o Societate Deschisă (deținută de familia Soros)
6: Fondul Caritabil Schwab), etc.
Prin urmare, mai bine de jumătate din finanțarea Bankwatch vine de la Comisia Europeană și de la guvernele suedez și german, care pot fi suspectate că nu-și doresc ca România să devină independentă energetic. Iar despre familia Soros nu mai avem ce comenta.
Ca o ironie, Serbia a propus României construcția unei noi hidrocentrale prin pompaj în Clisura Dunării, proiect care, din prima clipă, a fost pus sub semnul întrebării din cauze de mediu. Mai mult, și proiectul Neptun Deep, destinat exploatării gazelor din Marea Neagră, a fost vizat de tentative de blocare în instanță, însă, din fericire, a trecut prin acest ciur fără să fie afectat.
Între timp, România pierde timp, bani și oportunități. Hidrocentrale care ar putea produce energie curată stau nefolosite. Autostrăzi care ar lega regiuni istorice rămân pe hârtie. Costurile cresc, nervii oamenilor cresc, iar încrederea în capacitatea statului de a lua decizii echilibrate scade.
Poate că miza reală nu este „ONG-uri versus Dezvoltare”, ci lipsa unui mecanism clar care să împace cele două lumi. Un sistem în care regulile de mediu să fie respectate, dar să existe și termene rezonabile, decizii finale ferme și responsabilitate pentru blocaje nejustificate. Pentru că protejarea naturii nu ar trebui să însemne blocarea permanentă a țării, iar dezvoltarea nu ar trebui să se facă orbește.
România are nevoie de râuri curate, dar și de energie, și de autostrăzi. Iar echilibrul dintre ele nu ar trebui decis în procese fără sfârșit, ci prin politici publice clare, oneste și asumate.
Și totuși, nu pot să nu mă întreb de ce se insistă atât de mult să înființăm noi zone protejate în România. Oare este legat de subiectul pe care îl discutăm aici?
Vasile Petrovan
