Pe 29 ianuarie 1886, lumea a făcut un pas mic pe hârtie și unul uriaș pe drumuri. În acea zi, un inginer german a primit brevetul pentru ceea ce avea să fie considerat primul automobil din istorie. Nu era frumos, nu era rapid și nici comod, dar avea ceva revoluționar: mergea singur, cu motor, fără cai, fără șine, fără să fie împins din spate.
La vremea aceea, oamenii erau obișnuiți cu trăsuri, căruțe și cai. Ideea că o mașină se poate mișca singură părea, pentru mulți, o prostie sau chiar o amenințare. Se spunea că sperie animalele, că face prea mult zgomot și că nu are niciun viitor. Dar istoria avea să demonstreze exact contrariul.
Genialul inginer a fost Karl Benz.
În 1867, proaspăt trecut de douăzeci de ani, își termina studiile de inginerie mecanică. Avea idei mari, capul plin de vise dar buzunarele complet goale. Nimic nu anunța încă faptul că urma să schimbe lumea. Totul s-a schimbat câțiva ani mai târziu, în 1870, când a apărut Bertha.
Era tânără, provenea dintr-o familie înstărită și era cu mult înaintea vremurilor sale. Tatăl ei o familiarizase cu lumea căilor ferate, iar curiozitatea pentru știință și tehnică îi crescuse natural. Ar fi vrut să studieze mai mult, să meargă la facultate, dar epoca nu lăsa femeilor astfel de opțiuni. Când l-a cunoscut pe Carl, între ei s-a legat imediat ceva mai mult decât o simplă atracție, aceeași fascinație pentru mecanică și progres.
Bertha a ales să ignore regulile nescrise ale societății. A renunțat la confortul vieții sale și s-a mutat cu Carl la Mannheim, într-un atelier plin de zgomot, piese și experimente. Nu doar că l-a urmat, dar l-a și sprijinit concret investindu-și zestrea în proiectele lui, crezând în ele mai mult decât oricine altcineva. În 1872 s-au căsătorit, în ciuda opoziției tatălui ei, iar Bertha a ales drumul incert al inovației în locul siguranței sociale. Un gest curajos, aproape scandalos pentru acea vreme, dar fără de care istoria automobilului ar fi arătat, poate, cu totul altfel.
Automobilul lui Karl Benz, cunoscut sub numele de Benz Patent-Motorwagen sau Velociped, era de fapt un triciclu, avea trei roți, un motor mic pe benzină și prindea cu greu 15 kilometri pe oră. Primul model a avut un motor monocilindric de 577 cmc, montat în spate, și putea dezvolta trei sferturi de cai putere, însă cântărea doar 263 kg. Pornea greu, se oprea des și scotea fum. Cu toate acestea, era începutul unei revoluții. Pentru prima dată, omul nu mai depindea de forța animalelor sau de abur pentru a se deplasa.
Un rol decisiv în poveste l-a avut Bertha Benz, soția inventatorului. Într-o zi, fără să-și anunțe soțul, a luat mașina și a plecat la drum, parcurgând peste 100 de kilometri. A improvizat reparații, a cumpărat combustibil din farmacii și a demonstrat că automobilul nu este doar o curiozitate, ci un mijloc real de transport. Practic, Bertha Benz a devenit prima șoferiță din lume și primul om care a testat o mașină în condiții reale.
De la acel moment, lucrurile au început să se schimbe rapid. Au apărut alte modele, alte firme, alte idei. Drumurile s-au adaptat, orașele s-au extins, distanțele s-au micșorat. Automobilul a schimbat felul în care oamenii muncesc, călătoresc, trăiesc și gândesc. A adus libertate, dar și probleme: aglomerație, poluare, accidente. Totuși, fără el, lumea modernă ar fi de neimaginat.
Astăzi, când mașina face parte din viața de zi cu zi și ni se pare ceva banal, uităm că totul a venit de la o idee considerată nebunească. Ziua de 29 ianuarie 1886 rămâne cea în care omul a pus motorul pe roți și a schimbat definitiv direcția istoriei.
Vasile Petrovan
