Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit, sâmbătă, 10 ianuarie, Slujba înmormântării Profesorului Iustin Podăreanu, împreună cu un sobor de preoți, la Catedrala Istorică „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare. La slujba de prohodire au luat parte membri ai familiei, prieteni, profesori, foști elevi, dar și credincioși care și-au dorit să îi aducă un ultim omagiu.
Cu acest prilej, Preasfinția Sa a dat citire Mesajului de condoleanțe al Preasfințitului Părinte Iustin al cărui text este următorul:
„Îndoliată Familie, iubiți credincioși,
Am primit cu multă tristețe vestea trecerii din această viață a Maestrului Iustin-Cornel Podăreanu, prestigios profesor de muzică și ctitor de corale muzicale, fondator al Corului „Angelli” al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare.
În acest ceas al despărțirii, ne plecăm cu respect și recunoștință înaintea memoriei profesorului Iustin-Cornel Podăreanu, dascăl de vocație, muzician de înaltă ținută și formator de conștiințe, care și-a înscris numele cu discreție, dar cu autoritate, în istoria educației teologice și culturale din Maramureș. Tăcerea adâncă a acestui moment de despărțire, ne spune că Biserica și cultura românească pierd o conștiință profundă și o vocație aleasă, iar Seminarul Teologic Ortodox din Baia Mare se desparte de unul dintre cei mai rafinați formatori de caractere, profesorul Iustin-Cornel Podăreanu – un om care a slujit frumosul, adevărul și ordinea morală prin educație, artă și exemplu personal.
Născut la 7 august 1940, în localitatea Adâncata, județul Ialomița, profesorul Iustin Podăreanu a urmat un parcurs intelectual și artistic exemplar. Absolvent al Colegiului Național „Andrei Șaguna” din Brașov și format concomitent în cadrul Școlii Populare de Artă, secția canto clasic, și-a desăvârșit studiile universitare la prestigioasa Academie de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la Facultatea de compoziție, dirijat și pedagogie. Această formare solidă i-a conferit nu doar competență profesională, ci și o viziune pedagogică amplă, în care muzica devenea instrument de educație morală și culturală.
De-a lungul deceniilor, a format zeci de generații de elevi, coriști și studenți, obținând premii naționale și internaționale, dar mai ales zidind în oameni disciplina spiritului, simțul măsurii, noblețea exprimării și rigoarea muncii. A fost un arhitect al armoniei – nu doar muzicale, ci și morale. Activitatea sa didactică, desfășurată de-a lungul deceniilor în Brașov, Ploiești, Oradea și, mai ales, în Maramureș, a fost dublată de o impresionantă carieră artistică, încununată de premii naționale și internaționale, de recunoașterea valorii sale dirijorale și de legătura profundă creată cu fenomenul coral românesc.
Numele său rămâne legat de Asociația Corală „Glasul Chioarului” din Șomcuta Mare, pe care a slujit-o cu statornicie, pasiune și spirit de jertfă timp de decenii, făcând din cântul coral o formă de memorie vie și de identitate comunitară. Palmaresul său dirijoral – încununat de zeci de premii, trofee și distincții – și mai ales slujirea neîntreruptă a corurilor dintre care amintim: „Prietenii lui Do, re, mi”, primul cor de cameră de copii la nivel național, la școala 6 din Brașov. Coruri ale personalului din învățământ, Corul „Camerata” al Casei de Cultură din Baia Mare, „Diamant de Maramureș”, culminând cu corala „Angelli” a Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia, Mare, de asemenea „Angelli Universitar”, din cadrul Universității din Oradea, devenit mai târziu prestigioasa Corală Preoțească „Arhanghelii” a preoților din Episcopia Maramureșului și Sătmarului.
A dirijat mai multe coruri, dintre care amintim, corurile bisericești din Baia Mare: corul parohiei Buna Vestire din Baia Mare; Corul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” – Catedrala Istorică și Corul bisericii din Mocira. Toate aceste strădanii și rezultatele obținute cu coralele amintite, au așezat numele Maestrului Podăreanu în patrimoniul spiritual al Maramureșului și al României. Prin el, cântul coral românesc a devenit memorie vie, continuitate, identitate și rugăciune cântată.
Pentru Seminarul Teologic Ortodox din Baia Mare, profesorul Iustin Podăreanu a fost însă mai mult decât un profesor de muzică. A fost un educator al caracterelor, un model de eleganță intelectuală și morală, un om care a știut să transmită viitorilor preoți nu doar noțiuni muzicale, ci și simțul măsurii, al disciplinei, al respectului față de cult, față de comunitate și față de semeni. A așezat în centrul educației sale un adevărat „Cod al bunelor maniere”, considerând buna-cuviință, decența, corectitudinea comportamentului și noblețea atitudinii drept deprinderi fundamentale ale slujitorului Bisericii, la fel de importante ca pregătirea teologică.
Chiar dacă nu a fost cleric, lucrarea sa a fost una profund eclezială, contribuind la formarea civică, culturală și socială în duhul bunelor maniere a celor chemați să slujească Biserica. Prin exigență discretă, prin rafinament, printr-o prezență sobră și demnă, a insuflat seminariștilor convingerea că slujirea altarului nu poate fi despărțită de cultura autentică, de buna-cuviință și de responsabilitatea față de lume. Muzica, pentru domnia sa, nu a fost doar artă, ci limbaj al armoniei interioare, expresie a ordinii și a frumuseții pe care omul este chemat să le cultive.
Profesorul Iustin Podăreanu a fost un om al discreției, dar al marilor profunzimi; al exigenței, dar și al blândeții; un spirit sobru, dar călăuzitor. A lăsat în urma sa nu doar o operă artistică, ci o școală de caracter. Astăzi, când ne despărțim vremelnic de dânsul, aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru darul vieții și al lucrării profesorului Iustin-Cornel Podăreanu. Moștenirea sa rămâne vie în vocile pe care le-a format, în conștiințele pe care le-a șlefuit și în tăcerea plină de sens a celor care i-au fost elevi.
Suntem alături de familia îndoliată, de toți cunoscuții și prietenii, în aceste momente grele ale despărțirii şi Vă împărtășim tuturor, cu părintească dragoste, adânca noastră compasiune, cuvânt de mângâiere şi de întărire întru Domnul. Îl petrecem cu lacrimi, dar și cu recunoștință. Îl încredințăm milei lui Dumnezeu, însoțind cu pioasă rugăciune trecerea Sa în Viața Veșnică, întăriți în convingerea că slujirea Sa prin educație, cultură și frumos este înscrisă în Cartea Vieții Veșnice și avem nădejdea că Domnul îl va odihni cu drepții în Împărăția Sa cea cerească.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel Înviat din morți, să-i răsplătească jertfelnicia și credincioșia anilor vieții, iar pe cei râmași, familie și credincioși, să vă binecuvânteze și să vă mângâie pe toți. Amin! Veșnică să-i fie pomenirea, din neam în neam!”.
După slujbă, trupul neînsuflețit al profesorului Iustin Podăreanu a fost condus pe ultimul drum și înmormântat la Cimitirul Budeni din orașul Șomcuta Mare.
Sursă text: Pr. Adrian Dobreanu – Sectorul Cultural și Comunicații Media/ Departamentul Comunicații Media-Online
Foto: Arhid. Vasile Pop – consilier eparhial pentru protocol
