Centrul Luchian din Baia Mare este locul care a oferit sprijin multor persoane, de-a lungul timpului, atât terapeutic pentru copiii cu nevoi speciale, cât și moral, pentru aparținătorii acestora. Un exemplu bun, în acest caz, este cel al Simonei Costinaș, mamă a 8 copii, care a găsit aici sprijin nu doar pentru fiul ei, Vlăduț, diagnosticat cu sindromul Down, ci și pentru ea însăși.
„Când s-a deschis Centrul Luchian, în 2003, Vlăduț avea zece ani. S-a născut cu sindrom Down, iar pe atunci se știau foarte puține despre nevoile acestor copii. Anii dinainte de a ajunge la centru au fost grei, plini de întrebări și încercări. Nu știam exact cum să-l ajut, dar știam că trebuie să caut mereu mai mult. Când am auzit că se deschide Centrul Luchian, am simțit că e locul unde trebuie să ajungem.
Au fost și momente în care viața de acasă m-a pus la încercare mai mult decât mi-aș fi imaginat. Într-o zi, am simțit că nu mai pot duce singură totul. Am venit la centru și am spus doar atât: „Am nevoie de ajutor”. Fără întrebări, fără judecăți, personalul de specialitate din cadrul centrului a fost alături de mine și de copiii mei în perioada dificilă și în anii care au urmat. Am simțit că nu sunt singură, că am în jur oameni pe care mă pot baza.
De-a lungul anilor au fost și alte momente care m-au pus la încercare ca mamă. Când Vlăduț a avut nevoie de o intervenție medicală de urgență, teama mea era uriașă. Tot ce înseamnă anestezie, operație, spital — pentru un copil cu nevoi speciale, toate par de două ori mai grele. Dar și atunci, oamenii de la Centrul Luchian mi-au fost alături, cu sprijin, sfaturi și încurajări. Am simțit din nou că nu sunt singură și am trecut cu bine și peste acele provocări.
Anii petrecuți la Centrul Luchian au fost o binecuvântare pentru Vlăduț. Aici a crescut, a învățat și s-a transformat într-un tânăr afectuos, care știe să se facă iubit. Chiar dacă vorbește puțin, reușește să se facă înțeles și să transmită bucurie celor din jur.
A învățat să se descurce singur în multe lucruri: își aduce farfuria la masă, își aranjează hainele, își așteaptă rândul, glumește cu ceilalți tineri. A participat la activități și la competiții sportive, iar mândria din ochii lui când primea o medalie nu se poate uita. Pentru el, Centrul Luchian este o a doua casă. Pentru mine, este locul unde am fost acceptată și sprijinită.”, a povestit Simona.
Simona este recunoscătoare pentru toate momentele deosebite petrecute alături de Vlăduț în cadrul diverselor evenimente, precum și pentru prieteniile pe care le-a legat cu părinții celorlalți copii speciali de la Centrul Luchian.
Larisa Viragh
