Jos pălăria în fața unei decizii care schimbă regulile jocului! Pentru prea mult timp, România a fost nevoită să privească neputincioasă cum unii dintre cei mai notorii condamnați își croiau trasee prin Europa, protejați de averi obscure și de tertipuri juridice. Fuga lor părea să fie o artă, iar exilul lor, o formă de aroganță la adresa legii și a societății.
Pe 4 septembrie 2025, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că jocul s-a terminat. Mandatele europene de arestare trebuie respectate fără tergiversări, iar statele care se gândesc să blocheze predarea condamnaților riscă sancțiuni serioase. Prin urmare, averile și refugiile confortabile nu mai sunt scut împotriva justiției.
Cazuri precum cel al fostului primar general Sorin Oprescu, al Prințului Paul, al lui Mario Iorgulescu sau al Alinei Bica au ilustrat ani de zile frustrările autorităților române. Grecia a amânat predarea lui Oprescu, Franța a refuzat să-l trimită pe Prințul Paul, iar în Italia, Mario Iorgulescu și Alina Bica trăiesc liniștiți, profitând de breșele legislative și de condiții aparent speciale. Pentru cetățeanul de rând, însă, este un adevărat afront.
Vestea bună este că lucrurile încep să se așeze. Hotărârea CJUE oferă României un instrument puternic pentru a pune capăt acestui exil de lux. Sigur, nu înseamnă că toți fugarii vor reveni instantaneu, iar procedurile naționale pot întârzia executarea pedepsei. Dar direcția este clară: nu mai există scuze. Cine a fugit de lege nu va mai găsi adăpost în Europa.
Pe lângă acest cadru european, România mai are la dispoziție și Legea fugarilor, intrată în vigoare recent, care impune sancțiuni dure pentru cei care nu se predau în termen de șapte zile după condamnarea definitivă. Două instrumente, unul european și unul național, lucrează acum în tandem pentru a elimina privilegiile nejustificate ale celor care au crezut că se pot ascunde în spatele averilor sau al titulaturilor sonore.
Ca cetățean, nu pot decât să fiu mulțumit. Satisfacția nu vine doar din faptul că legea va fi aplicată, ci și din sentimentul că în sfârșit, fuga nu mai reprezintă o opțiune. Cei care au încercat să-și clădească o viață sigură în străinătate, ignorând condamnările, vor trebui să dea socoteală. Și da, chiar dacă s-au ascuns în spatele unor averi uriașe sau al pozițiilor sociale, nimic nu mai poate opri justiția europeană și pe cea română să-i readucă în fața legii.
În cele din urmă, acest pas nu este doar despre pedepse individuale, ci despre mesajul pe care îl transmitem societății: cine încalcă legea trebuie să răspundă, indiferent de nume, bani sau influență.
Vasile Petrovan
